Samuel P. Huntington Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale
Cartea lui Samuel P. Huntington s-a conturat odată cu publicarea de către acesta a faimosului articol în Foreign Affairs în 1993. Apărută după o perioadă în care lumea se clătina între democrație și comunism, cartea deschide o mulțime de probleme asupra lumii de astăzi a cărui scopuri s-au schimbat. De asemenea, lucrarea aduce în discuție problema culturală fară de care politica lumii nu ar exista și care este , până la urmă forța motrice care schimbă și dezvoltă relațiile între actori. Huntington susține că diferențele dintre oameni la nivel global, nu vin din plan economic sau politic, ci se încadrează la nivel cultural. Impresionat la această lucrare se remarcă sfera largă de analiză asupra politicii mondiale care aduce cititorului mai multe planuri în care să pătrundă pentru a afla amănunte din realitatea istorică de astăzi.
Samuel P. Huntington a fost profesor de științe politice la Universitatea Hrvard și director de planificare a securității în cadrul Consiliului de Securitate Națională, în timpul administrației Carter. Unii cercetători l-au supranumit ca fiind ” un Machiavelli al vremurilor noastre ” după publicarea lucrării, și i-au adus notorietate în întreaga lume. O altă lucrare la fel de impresionantă a fost și Ordinea politică a societăților în schimbare care a surprins teme importante și de interes pentru lumea în schimbare.
După cum știm bazele acestei impresionante lucrări au stat în publicarea articolului Ciocnirea civilizațiilor? care a adus numeroase reacții și pro și contra, și care în numai trei ani a ajuns să fie cel mai controversat articol de politică. I s-au adus numeroase dezbateri în care oamenii contestau sau aprobau ceea ce autorul vroia să scoată în evidență, faptul că următorii ani de după Războiul Rece aveau să aducă conflicte între grupuri care aparțin unor civilizații diferite iar politica globală își va îndrepta atenția spre acestea. Modul constructivist prin care Huntington încearcă să răspundă la această ipoteză este de a urmării mai multe probleme esențiale care au ținut plină agenda în timpul Războiului Rece. Scopul cărții este acela de a prezenta un cadru prin care să analizeze politica globală, oferind cercetătorilor sau oamenilor politici un ajutor. Întrebarea care stă la baza acestei lucrări vine exact în momentul în care lumea își schimbă polii de putere și pot apărea tocmai aceste probleme între civilizații care nu sunt deloc de neglijat.
Cartea este structurată în cinci părți cuprinzând capitolele care dezbat probleme ce țin de noua ordine mondială și până la detalierea amănunțită a ceea ce autorul împărțea în Orient și Occident. Ceea ce voi urmări eu va fi prima parte ce cuprinde trei capitole care se intitulează O lume a civilizațiilor. Primul capitol, Noua era în politica mondială prezintă succint evenimentele ce au urmat după Războiul Rece mai precis căderea URSS-ului și implicit a comunismului și ascensiunea Statelor Unite în arena internațională. Al doilea capitol Civilizațiile în trecut și în prezent face o scurtă trecere în trecut și încearcă să răspundă la întrebări precum: au existat civilizații în trecut? Câte dintre acestea mai dăinuie până astăzi? Sau câte civilizații și-au pus amprentă pe întreg globul? Autorul încearcă să răspundă la aceste întrebări din perspectiva evenimentelor care s-au succedat în lume de-a lungul timpului, și care, crede el și-au pus amprenta peste civilizațiile pe care le aduce în discuție. Ultimul capitol al primei părți O civilizație universală? Modernizare și Occidentalizare aduce realitățile vremii în prim plan. Acestea se conturează printr-o idee care sugerează în ritmul în care se întâmplă toate evenimentele o să se contureze și mai mult o singură civilizație care va adopta toate particularitățile celorlalte.
Ineditul din cartea lui Huntington este modul prin care acesta reușește să-și capteze cititorii printr-un limbaj nu tocmai complicat care să scoată în evidență toate ideile principale dezbătute în carte. Pentru a înțelege pe ce coordonate se concentrează autorul e bine de știut că tema centrală a acestei cărți este următoarea: “cultura și identitățile culturale, care, la nivelul cel mai larg, sunt identități civilizaționale, determină modele de coeziune, de dezintegrare și de conflict în lumea de după Războiul Rece” ( Huntington, 1993). Pornind de la aceată teză, perioada de după Războiul Rece a adus multe paradigme în politica lumii. Simplitatea prin care sunt explicate ideile conform cărora ar exista o singură lume sau o lume în care Stalele Unite își crează un scut față de ceilalți, ne face să privim înapoi pentru a vedea cum s-au schimbat polii de putere într-un timp atât de scurt. Paradigmele civilizaționale de la mijlocul secolului XX conturează o hartă destul de simplă, care nu mai corespunde cu ceea ce avem să descoperim la sfârșitul secolului. E destul de greu de imaginat cum se poate ajunge la un razboi din cauza unor diferende între grupuri etnice ce aparțin unor civilizații diferite, având în vedere că problemele cu adevărat importante sunt în interiorul fiecărui stat și pornesc de obicei de la politica statului respectiv.
Autorul lucrării dedică un intreg capitol clarificării ideii de civilizație, care în viziunea sa are un larg domeniu de analiză. Sunt numeroase definițiile atribuite acestui termen, dar s-a încercat clarificarea prin parcurgerea istoriei, de când acestea au apărut și tot parcursul lor. Pe această temă există numeroase comentarii care nu fac altceva decât să aducă și mai multe neînțelegeri între cercetători. În carte se subliniază faptul că o civilizație este greu de absorbit de o altadin cauza particularităților care o fac unică. Faptul că acum încă mai există conflicte care se dovedesc a fi din cazuza acestui fapt, ne duce cu gândul la cât de important este pentru anumite grupuri etnice religia în care s-au născut și comunitatea în care trăiesc. Huntington enumeră civilizațiile pe care le consideră el importante la nivel global și le poziționează în raport cu evenimentele care au avut loc de-a lungul timpului. De asemenea, e o problemă la nivelul împărțirii sferei de influență. Dacă în timpul Războiului Rece era vorba de comunism și democrație, acum aceste concepte au fost înlocuite cu termenii de Orient și Occident care nu reușesc să facă clară distincția la nivel global.
Continuând problema civilizațiilor am remarcat în capitolul trei că apare ideea constituirii unei civilizații universale. Luând în considerare transformările ce s-au produs în lume în ultimul secol constituirea unei civilizații universale ar fi punctul de cotitură la nivel global. Dacă ar fi să privim din perspectiva lucrării de față sunt multe puncte care pot duce la crearea ei. Elementele comune oricărei civilizații, limba și religia încep capete puternice accente. E clar că este vorba de limba engleză care este răspândită în procentaj mare pe întreg mapamondul iar producțiile de la Hollywood au o mare răspândire. Tot această parte susține ideea conform căreia modernizarea s-a realizat cumva diferit de occidentalizare și nu are nicio legătură cu civilizațiile în curs de schimbare. Conceptele folosite de autor desemnează foarte clar civilizațiile la care face referire iar elementul religios, despre care vorbeam, are un puternic accent în relațiile dintre aceste civilizații. În viziunea sa răspândirea acestora este un pic diferită față de a altor cercetători, ceea ce a dus la numeroase diferențe de opinie între acestia.
Ciocnirea civilizațiilor nu este numai o lucrare ce servește celor din domeniul științelor politice ci ajută la fomarea unei opinii privind evenimentele care au dus la schimbările ce au avut loc în lume. De asemenea, regăsim și elemente de istorie fără de care teoria constructivistă pe care se bazează autorul nu ar putea fi înțeleasă de toată lumea. Crearea acestei viziuni clare despre problematicile realțiilor internaționale îl fac pe Huntington un cercetător care reușeste să se adreseze tuturor categoriilor de oameni.