Școala mea ideală

“Pe mine nu mă mai ascultă, doar pe tatăl său. Eu am greșit când am încercat să mi-l fac prieten.” sau “Mă tratează ca pe un preș”. Ar putea să vi se pară exagerat, dar lista mea poate continua cu multe exemple de acest gen, toate afirmații ale părinților care, din dorința de a le oferi copiilor cele mai bune opțiuni și de a le îndeplini toate poftele, uită să fie părinți și să stabilească limite. Dar, pentru că nu “li s-a predat la școală cum să crească un copil” și au crezut că, fiind permisivi și dându-le posibilitatea să aleagă și să facă ce vor, îi vor transforma în copii independenți, au obținut în schimb niște copii care nu știu să accepte niciun refuz și, prin urmare, le e greu să se adapteze oricărui colectiv care nu îi “slăvește” și nu li se supune întru totul, ba din contră, îi va izola.

Poate oare școala, prin stabilirea de reguli, să reabiliteze și să faciliteze integrarea acestor copii în colectiv și, mai apoi, în societate? Cu răbdare și perseverență se poate, însă e nevoie de reguli clare, concise și de consecințe măsurabile. Deși obișnuit fără limite, copilul descris mai sus ar putea fi chiar încântat și s-ar simți mult mai în siguranță într-un cadru structurat, cu un program și reguli clare, previzibile.

Chiar zilele trecute le predam copiilor de gimnaziu verbele must și have to, și i-am invitat să descrie “My ideal school”, inventând propriile reguli. Nu am fost deloc surprinsă să ascult părerile lor și să îmi dau seama că, deși erau liberi să creeze o școală în care să domnească haosul și indisciplina, au ales să creioneze niște școli / sisteme chiar interesante și atractive, în care și mie mi-ar fi plăcut să învăț, și care nu erau lipsite de reguli. Ca în orice joc, au fost și unii care și-au exprimat idei “inovatoare” despre o școală ideală în care profesorii le oferă libertatea elevilor de a vorbi și a se juca pe telefoane și tablete, de a mânca ce vor și când vor etc, lucruri la care mă așteptam. Interesantă a fost însă privirea nevinovată a unui copil care a întrebat “Păi, profesorilor nu le pasă de elevi?”

Deci, ce rol au regulile de la școală în viața copiilor noștri? În primul rând, arată că ne pasă și că, mai presus de tot, este Binele copiilor. Unele reguli au ca scop siguranța și sănătatea elevilor, altele sunt menite să asigure un mediu de învățare eficient, dar și să îi pregătească pe aceștia pentru viața de adult. Învățând să urmeze niște reguli ca elev, o persoană adultă va putea mai ușor să se supună legilor de orice fel din societate, va fi un angajat care se va adapta cu ușurință diverselor politici ale companiilor, schimbărilor și situațiilor noi, în general.

De la reguli simple de bune maniere până la reguli de comportament, toate îi ajută pe copii să socializeze, să devină mai plăcuți pentru cei din jur, dar și să obțină ceea ce își doresc într-un mod corespunzător, le oferă o ordine de care au nevoie în viața lor pentru a fi pregătiți, chiar și pentru neprevăzut.

Există păreri conform cărora regulile duc la încorsetarea, la limitarea copilului. Suntem cu toții de acord că orice lucru în exces poate deveni dăunător, chiar și morcovii, astfel că nici prea multe reguli sau prea stricte nu sunt benefice celor cărora li se adresează. Însă, un set de reguli bine gândit, care respectă toate normele de stabilire, și anume, să fie clare, concise, să nu fie prea stricte, dar nici prea permisive, să existe consecvență în respectarea lor, poate ajuta la creșterea gradului de independență, a încrederii copilului în forțele proprii, la o mai bună cooperare și responsabilizare a acestuia.

În acest scop putem încerca să îi facem pe elevi parte conștientă a procesului, mai exact să le explicăm ca unor persoane mature motivele care stau în spatele anumitor reguli. De exemplu: Ridicați mâna când răspundeți deoarece profesorul vrea să audă părerile sau răspunsurile tuturor elevilor. În plus de asta, putem să îi facem parteneri atunci când stabilim regulile și consecințele nerespectării lor. Am putea fi uimiți de cât de rezonabili devin în momentul în care au un cuvânt de spus.

În concluzie, stabilirea și întărirea regulilor este o dovadă de iubire și de grijă față de siguranța copiilor, în paralel cu dezvoltarea spiritului de cooperare și acceptare. Departe de a-i îngrădi, limitele pe care le stabilim au rolul de a le oferi încrederea de a deveni mai responsabili și mai independenți, pe măsură ce cresc.