Școala românească creează analfabeți funcțional

Un raport al Centrului de Evaluare și Analize Educaționale care citează rezultatele obținute la testele PISA în 2012 arată că 42% dintre elevii români cu vârsta de 15 ani sunt analfabeți funcțional. Acest lucru înseamnă că nu pot să înțeleagă sensul unui text deși pot să citească sau  nu știu să folosească operațiile matematice elementare când se confruntă cu o situație din viața de zi cu zi, deși sunt capabili să socotească. Teste PISA evaluează competențele elevilor în trei domenii: matematică, științe și citire.

Astfel, scorul mediu la matematică a fost în 2012 de 445 de puncte, față de scorul mediu de 494 al țărilor OECD, ceea ce a plasat România pe locul 45 din 65 de state și economii. Totodată, din totalul elevilor români testați la matematică, 40,8% au obținut rezultate foarte slabe, în timp ce doar 3,2% rezultate de top. Situația este gravă și la capitolul Citire, unde România s-a plasat pe locul 50 din 65 de țări și de economii, și la Științe, unde România a ocupat locul 49.

Într-o declarație dată după publicarea raportului CEAE, Valentin Lazea, economistul-șef al BNR, spunea că „acest nivel mare al analfabetismului funcțional de 42%, afectează atât capacitatea lor de a se integra în câmpul muncii și de a presta munci cât de cât calificate, ceea ce înseamnă bineînțeles că nu vom putem să creștem PIB-ul cum ne propunem cu toții să zicem cu 5% pe an”. Practic analfabetismului funcțional nu afectează doar destinele individuale ale celor care ies din școală fără a putea face raționamente simple, șansele lor pe piața muncii și șansele lor în viață, ci și șansa economică a României.

Rata atât de mare a analfabetismului funcțional este consecința unui mod formal de a face educație în România. Programele românești au pretenții de-a dreptul academice, manualele sunt stufoase și nu vorbesc pe limba copiilor de astăzi, conținuturile sunt bifate la clasă și apoi uitate. Sistemul românesc de educație nu este gândit pentru copilul viu, pentru cine este el astăzi și, mai ales, pentru cum am vrea să arate ele peste 20 de ani. Ca să reușim să le oferim copiilor de astăzi educația de care au nevoie trebuie să ne gândim la ce am vrea să știe el când va fi adult, ce fel de cetățean ne-am dori să devină, ce fel de părinte. Abia după ce ne vom pune aceste întrebări vom reuși să creăm conținuturile adecvate pentru școala românească.

„Pentru o îmbunătățire reală a sistemului public de educație din România este nevoie de o investiție strategică, adică o intervenție cu efecte sistemice și pe termen lung. Succesul profesional, social și economic al fiecărui copil de astăzi nu ar trebui să rămână o chestiune atât de aleatorie pentru sistemul public de educație cum a fost până acum, ci să facă obiectul unor politici publice coerente și pe termen lung. Intervenția crucială în acest moment în sistemul de educație ar trebui să aibă în vedere dobândirea de cunoștințe și abilități care să facă posibil acest succes”, se arată în raportul CEAE.