Situl arheologic Megiddo. Stratigrafie și cronologie (2)

O incercare de a clarifica secvența stratigrafică stabilită de Institutul Orintal a fost condusă de Yigael Yadin în zona Porții de nord. Echipa lui Yadin a curățat și verificat jumatatea de est a porții stratului IV, lăsată în picioare de expediția Institutului Oriental. El este de acord cu datatrea lor a porții timpurii a stratului VIA, dar nu și cu concluzia că ea a fost refolosită în stratul VB, excluzând existența oricarei porți în acest strat, păstrându-și parerea că așezarea era nefortificată în timpul acestei perioade. Alții, între timp discută faptul ca poarta ar trebui să fie atribuită exclusiv stratului Vb sau stratului VA, deși niciuna dintre aceste poziții nu era suportatată de noua dovadă stratigrafică. Alte încercări de a prelucra secvența Institutului Oriental se concentrează în general pe întrebări privind evoluția stratigrafică ale straturilor mai timpurii sau mai târzii[1].

Poziția relativă stratigrafică a stratului VI asigură parametrii cronologici pentru viața stratului. Precedentul strat VIIA, așezarea din Bronzul Târziu la Megiddo, care a păstrat dovada decisivă a unui sfârșit abrupt și catastrofic, a scos la iveală două inscripții hieroglifice care ajută la datarea anilor mai târzii ai acestui strat. Primul, găsit într-o cutie de fildeș pentru un instrument de scris printre cele descoperite (tezaur – cladirea 3073) poartă cartușul lui Ramses III (cca 1182-1151 îHr.), în timp ce al doilea, baza statuii de bronz, era inscripționat cu cartușul lui Ramses VI. Deși unii au pus sub semnul întrebării dacă aceste descoperiri au o siguranță istorică. În cazul celui găsit mai târziu, dovada stratigrafică îl plasează cu siguranță în stratul VIIA . Prin urmare furnizează un terminus ante quem pentru finalul stratului care nu pot fi anterioare regatului lui Ramses VI[2].

P.L.O. Guy a fost primul care a atribuit distrugerea stratului Va/IVb campaniei lui Sheshonq I în 925 îHr., cu urmele arhitecturale impunătoare păstrate, creditate activității clădirilor lui Solomon ( I Reg 9, 15). Cazul stă în mare parte în problema provenienței stelei lui Sheshonq pe care au găsit-o în santuri. Guy era încrezător că stela a provenit din stratul cel mai timpuriu dezvelit în șant sau din al său strat IV (VA/IVB). În timp ce acest strat ar părea logic să fie sursa de origine, cu arhitectura sa formală și umele distrugerii, aceasta dovadă prin ea însșsi nu elimină posibilitatea ca stela să provina din alt strat. Oricum descrierea lui Guy despre descoperierea sa face clar faptul că săpăturile lui Schumacher nu au ajuns și nu au distrus urmele precedentului strat VI, nefăcându-l un candidat pentru o cotropire a armatei lui Seshonq[3].

În termeni cronologiei relative, analize tipologice comparative a dovezilor ceramice au demonstrat convingator că stratul VA/IV aparține unui orizont cultural care include Jokneam strat XIV, Hazor X-IX, Ta’ anach periaoda IIB, Beth Sheam strat S-1și Rehov stat IV. În ciuda similarității generale a vaselor găsite în împrejmuirea de la Jezreel, prezența tipurilor de vase adiționale care apar în contextul stratigrafic al Fierului II Târziu, plasează ansamblul de la Jezreel mai târziu în perioadă[4].

Dovada analizei prin C14 reîntărește data din secolul X târziu pentru faza finală a startului Va/IVb. În particular o serie de monstre de grâne carbonizate recuperate prin locul sigilat, păstrat din distrugerea stratului V, la Tel Rehov au dus la o data calibrată între 935-898. Din moment ce Rehov e inclus în lista oraselor cucerite de Sheshonq este tentant de a face legătura între distrugerea stratului V cu campania sa din 925. În orice caz similaritatea strânsă între ansamblu Rehov din strat V și vasele din stratul Va/IVb de la Megiddo confirmă contemporaneitatea lor relativă și mai mult apară data din secolul X târziu pentru stratul Va/IVb. Astfel stratigrafia comparativă și dovada ceramică, împreună cu datele prin C14 și înregistrările documentare epigrafice, se combină ca să arate decisiv către secolul X târziu pentru distrugerea stratul Va/IVb[5].

Această dovadă ajută pentru a stabili limita inferioară a erai Fierului Timpuriu la Megiddo. Cu 1140/30 și 925 îHr. ca parametrii cronologici, este clar că viața stratului VI trebuie să se fi desfățurat în cea mai mare parte în timpul secolului 11 și distrugerea sa apărând undeva spre sfârșitul secolului sau devreme în secolul 10. Ansamblul ceramic plasează stratul VI cu siguranță într-un context cultural regional care datează în termeni cronologici relativi în perioada Fier Târziu I. Săpăturile au scos la iveală o gama diversă de tradiții ceramice reprezentând manufacturi de ceramică disparate incluzând tipuri cipriote, feniciene și filistine, nu doar așa numita varietate cu valoare scăzută (amestecată cu impurități). Stratul a produs cantități mari de pithos cu guler, mai mult pithosurile filistine bicrome cu guler au fost găsite în toate nivelele stratului VI încluzând faza finală, în ciuda paralelor contradictorii, și astfel nu pot fi folosite ca să separe stratul în doua faze disticte cultural[6].

De la descoperirea lor au existat speculații considerabile privind data și cauza distrugerii violente a stratului VI. Watzinger a atribuit-o lui Sheshonq I. Albright a fost primul care a creditat așezarea stratului VI expansiunii israelite, urmând victoriei lor în valea Jezreel împotriva unei coaliții canaaneite, cum este îngistrat în Judecători 5. El a datat acest conflict în 1125 îHr. cu distrugerea așezării stratului VI apărând undeva în mijlocul secolului 11 (cca 1050) sau mai târziu, probabil un rezultat al expansiunii spre nord a filistinilor. O echipă a expediției Institutului Oriental a disputat cu tărie caracterizarea lui Abright și datarea stratului. Ei au observat conexiunile canaaneite din Bronzul Târziu ale stratului și au atribuit sfârsitul violent cauzelor naturale, posibil un cutremur pe care ei l-au datat la sfârșitul secolului 12[7]. Deși studii ulterioare au continuat să dezbată caracterul cultural al așezării stratului VI, aceste lucrări în general urmeză data lui Albright, de mijloc spre sfarșit de secol 11 pentru distrugerea sa cu unii care leagă direct cu campaniile militare ale lui David. Oricare ar fi data absolută cum aceste studii demonstrează în continuare, este clar că în termeni largi culturali stratul VI este cu siguranță în perioada Fierului Târziu I, distrugerea sa marcând tranziția către perioada Fier II. În ciuda încercărilor recente de a data stratul VI în secolul 10 și a reatribui distrugerea sa campaniei lui Seshonq, dovezile acumulate continuă în favoarea secolului 11 târziu până la 10 timpuriu[8].

Analizele cu C14 recent publicate din nivelul K-4 de la săpăturile Universitații din Tell Aviv, care clar corespund clar fazei finale stratului VI au confirmat acesta linie de dată. Trei exemple scoase din lemn carbonizat din Olea Europea au produs serii de date calibrate de la 1112 la 1102 cu 10% probabilitate și de la 1062 la 1006 cu 90% probabilitate. Din moment ce lemnul de unde vin aceste monstre ar fi putut fi în circulație pentru o perioadă extinsă de timp din punctul în care au fost tăiați copacii până când au fost carbonizați, distrugerea stratului VI trebuie să se fi întâmplat spre sfârșitul secolului 11 sau posibil puțin mai târziu în partea timpurie a secolului 10[9].

[1] Ibidem, p. 11.
[2] Ibidem, p. 11.
[3] Ibidem, p. 12.
[4] Ibidem, p. 12.
[5] Ibidem, p. 12.
[6] Ibidem, p. 12.
[7] Ibidem, p. 12.
[8] Ibidem, p. 12.
[9] Ibidem, p. 13.