Situl arheologic Megiddo. Stratigrafie și cronologie (1)

Privind în ansamblu, o istorie cât mai exactă a popoarelor antice poate fi făcută comparând sursele scrise cu cele arheologice. Acest mod de lucru se poate aplica, fără îndoială, și istoriei poporului evreu. Credibilitate surselor scrise nu se poate dovedi decât dacă ele sunt comparate cu datele pe care săpăturile și descoperirile arheologice le relevă. Există și la ora actuală o discuție privind superioritatea unuia dintre aceste izvoare istorice față de celălalt. După părerea mea, ambele sunt la fel de importante, dar pentru ca rezultatul unor săpături să fie cel corect, arheologii nu trebuie să pornească de la supoziții influențate de textele scrise.

Acest demers se poate observa și de-a lungul săpăturilor care s-au făcut la Megiddo de către Institutul Oriental, cât și din lucrările publicate de arheologii care au săpat aici în prima jumătate a secolului trecut.

Meggido, ca și așezare, are o istorie destul de lungă, care începe din timpuri preistorice (epoca enolitică), intersectându-se la un moment dat cu istoria poporului evreu. Importanța studierii dovezilor arheologice de aici derivă tocmai din imaginea de ansamblu, pe care orice cititor al Sfintei Scripturi, trebuie să o aibă cu privire la tradițiile și istoria poporului ales. Neconcordanțele dintre descoperirile arheologice și texte biblice nu trebuie înțelese greșit, negând importanța și veridicitatea celor din urmă, ci ajută la o mai bună înțelegere a textului în ansamblu. Faptul că descoperirile arheologice scot la lumină o civilizație a iudeilor, diferită uneori de cea descrisă în Biblie, nu trebuie să mire pe nimeni. Paralel cu „lumea biblică” exista o lume tributară credințelor populare, ce își aveau proveniența în tradițiile popoarelor Orientului Apropiat. În lucrarea de față, pe lângă notele de ordin tehnic, am încercat să mă axez mai mult pe imaginea cultului din acest oraș, plecând de la obiectele găsite și asociate cu imaginea religioasă. Am încercat, totodată, să pun accent pe descoperirile mai importante de aici, mai ales pe cele care aveau legătură directă cu influențele popoarelor vecine, datorate atât cuceririi orașului, cum este cazul celei egiptene, dar și a celor rezultate de pe urma schimburilor comerciale sau poate și culturale, cum este cazul celor miceniene sau fenieciene.

La sfârșitul secolului trecut încă mai existau dubii în ceea ce privește identificarea lui Tel el-Mutesellim cu Megiddo. Îndoiala aceasta a fost pe deplin înlăturată de traducerea comentariului despre bătălia de la Meggido din analele lui Thutmose III, care sunt înregistrate pe zidurile templului lui Amon din Karnac.

Importanța acestei așezări a fost în mare parte datorată poziției sale strategice, nefiind de mirare că, de-a lungul istoriei sale lungi, a fost un loc cheie, important nu doar ca fortăreță, dar și ca centru de comerț. Coama Carmelului, care merge transversal de-a lungul țării de la coasta din Haifa înăuntru înspre dealurile Samariei, a constituit una dintre cele mai formidabile bariere naturale pe principalul drum de la Egipt către nord. Megiddo este situat pe un cap geografic ca o peninsulă, proiectându-se afară din coama Carmelului spre partea de vest a câmpiei fertile Ezdraelon, împrejmuită de gura celei mai importante treceri prin creastă. Totodată, această așezare avea câmp vizual spre principalul drum de la Ierusalim către orașele feniciene.

În vecinătatea imediată a colinei, în partea de sud și lângă satul modern arab el-Lajjun, denumirea provenind de la coruperea arabă a latinescului „legio”, sunt urmele parțial expuse ale unei campări romane extinse. Din fericirea pentru stratificare, colina nu a fost ocupată în timpul perioadei romane. Singurele urme din această epocă au fost căteva morminte inserate adânc în stratul superior. Numele cel vechi de Megiddo a fost pierdut și înlocuit mai târziu cu arabul Tell el-Mutesellim, care ar însemna „dealul comandantului”, colina fiind probabil locul unui guvernator în timpul ocupației turcești timpurii[1].

Săpăturile conduse de Schumacher au fost prima încercare de reconstrucție a succesiunii stratigrafice de la Megiddo. În primul volum al raportului său final, Schumacher a identificat opt straturi suprapuse, primul fiind direct pe roca de bază și ajungând la partea centrală a șantului său din N-S sub Nordburg, iar ultimul, straul VIII, constând în primul rând dintr-un turn de veghe otoman medieval pe vârful colinei. El a datat rămășițele principale ale Nordburg și adiacentului Mittelburg, stratului III. Nivelele superioare acestor două structuri au fost atunci combinate cu un complex al Porții de sud ca să formeze al patrulea său strat. Prins între acest strat și Palast (poarta clădirii 1723) pe care Schumacher a datat-o stratului V, a găsit un strat gros de cenușă și rămășițe ale distrugerii, al său „strat ars” foarte bogat în artefacte[2].

Deși există câteva corelații cronologice în primul său volum, Schumacher, aparent, a intenționat să trateze schema cronologică în al doilea său volum. Izbucnirea primului razboi mondial l-a împiedicat să-și completeze al doilea volum, iar notele nepublicate și înregistrările din câmp au fost pierdute în timpul conflictului.

După război, încă o încercare a fost făcută pentru a sintetiza și publica rezultatele săpăturii lui Schumacher. Într-un studiu facut de germanul Carl Watzinger, nivelele timpurii ale Nordburg și Mittelburg (strat III) au fost datate părții târzii al Erei de Mijloc a Bronzului, în timp ce straturile superioare au fost datate Erei Bronzului Târziu, iar Mittelburg durând până în 1400 îHr., iar Nordburg până la 1300 îHr. Conform lui Watzinger, Megidoo a rămas atunci abandonat pentru aproape trei secole, până când a fost reocupat în timpul regatului lui Solomon, această perioadă fiind contemporană cu complexul Porții de sud (strat IV) și zidăria sa, formată din blocuri de piatră, păstrând evidența construcție de clădiri. Marele strat ars (Brandschicht) care a pecetluit acest strat a fost atribuit distrugerii cauzată de Sheshonq I[3] în timpul campaniei sale prin regiune la cca. 925 îHr. Palastul (strat V) a fost datat de Watzinger secolelor IX și VIII cu distrugerea sa legată de campania lui Tiglath-Pileser III[4] în 733 îHr.[5]

În 1929, același an în care reanaliza lui Watzinger asupra muncii lui Schumacher, Fisher a publicat primul raport preliminar care însuma rezultatele săpăturilor Institului Oriental. În reanaliza făcută, Watzinger a inclus o descriere a secvenței stratigrafice pe care a descoperit-o de-a lungul limitei de est a vârfului, datând cel mai timpuriu strat la care a ajuns (stratul III), perioadei ebraice, pe care el a datat-o între 800-600 îHr[6].

Extinderea săpăturilor pe varf, după plecarea lui Fisher au necesitat o reviziure a sintezei sale inițiale și în 1931 succesorul său P. L. O. Guy a publicat o succesiune a fazelor revizuită, subdivizată în cinci straturi principale, adăugând două straturi noi secvenței pe care Fisher a definit-o. Acestora două, atașate stratului IV, a atribuit o poarta a orașului formată din două camere atașata extinderii la nord a zidului, complexului de nord al grajdurilor și clădirii 338. În multe locuri, săpăturile au penetrat stratul timpuriu caracterizat de clădiri cu ziduri făcute din caramizi de pământ arse. Aceste clădiri, care păreau să nu aiba nicio relație structurală cu urmatorul strat IV, au fost datate în stratul V. Guy a folosit prezența vaselor filistine ca să dateze stratul în Epoca Fierului timpuriu I, următorului strat IV dându-i-se o datatare post filistină din Fierul I.

Ca să dateze stratul IV mai precis, Guy a dat o mare semnificație descrierii clădirilor lui Solomon din III Regi 9, 15-19 („Iată hotărârea pentru darea pe care a pus-o regele Solomon, ca să zidească templul Domnului, casa lui, Milo, zidul Ierusalimului, Hațorul, Megido și Ghezerul; Căci Faraon, regele Egiptului, venise și luase Ghezerul și-l arsese cu foc și pe Canaaneii care locuiau în cetate îi ucisese, și-l dăduse zestre fiicei sale, femeii lui Solomon. Și a zidit Solomon cetăți la Ghezer, Bet-Horonul de Jos, Baalat și Tadmorul din pustiu, Și toate cetățile grânare, pe care le-a avut Solomon și cetățile pentru carele de război, cetățile pentru călăreți și tot ce-a vrut Solomon să zidească în Ierusalim, în Liban și în pământul stăpânirii sale.”).

Guy a fost intrigat mai ales de referința despre construcția de „orașe pentru carurile sale” și a făcut o legătură directă cu Complexul de grajduri din nord, pe care echipa sa a săpat-o. Pentru data de final a stratului, a făcut referință la campania lui Sheshonq I și la descoperirea din întâmplare a unui fragment de stelă, care avea inscripționat cartușul lui Sheshonq, descoperire făcută cu câțiva ani înainte, de unul din oamenii lui Fisher. Fragmentul fusese recuperat dintr-o groapă alăturată unuia dintre șanțurile minore ale lui Shumacher, de-a lungul limitei de est a vârfului, chiar la estul Complexului de grajduri din nord. Deși locul unde a fost găsită nu este precis, Guy a notat ca șantul lui Schumacher a fost penetrat puțin dedesubtul stratului IV și a folosit prezența stelei ca să dateze distrugerea stratului în timpul campaniei lui Sheshonq I[7].

Extinderea săpăturilor spre partea vestică a vârfului, în urma cumpărarii a ceea ce rămăsese din colina în 1929 a condus la o expunere mai mare a stratului din Epoca Fierului, pe care Fisher și Guy o articulaseră și care a rezultat din secvența stratigrafică redefinită publicată în Megiddo I. Stratul sub-II a fost redenumit stratul III și stratul III și IV ale lui Guy au fost unite ca sa formeze stratul IV (subdivizat în IV A și B). Stratul V al lui Guy, în schimb, cu arhitectura sa din cărămizi de pământ arse a fost redenumit stratul VI și un nou strat consistând predominant din structuri, originar din stratul III al lui Fisher, au fost alocate stratului V[8].

Stratigrafia corelată, publicată în Megiddo I era următoarea:

Stratul I – 600 -350 îHr.

Stratul II – 650-600 îHr.

Stratul III – 780-650 îHr.

Stratul IV – 1000-800 îHr.

Stratul V – 1060-1000[9].

Ea corespundea următorului tabel[10]:

Stratigrafia prezentă corelată	Stratigrafia lui Guy	Stratigrafia lui Fischer
I	I	I
II	II	II
III	Sub-II	………….
IV	…………..	Perioada israelită: Ahab
IVB	…………..	Solomon III[11]
VVI	………….. V	………..

Noul strat V ocupa tot vârful colinei. Rămășițe fragmentare ale zidurilor au fost scoase la iveală peste tot unde nivele inferioare ale stratului IV au fost curățate. Oricum stratul a fost expus mai mult în zona B ( mai târziu în zona CC), dedesuptul stratului IVB, Curtea palatului 1723, zidul de închidere 1610, poarta 1567 și o mare clădire administrativă 1482. Toate acestea au fost datatate în stratul IVB. Grajdurile, la vest de zidul de închidere și de zidurile orașului, au fost datate stratului IVA. Guy a speculat că palatul 1723 și împrejmuirea sa erau mai timpurii decât stratul IV solomonic real, și că, probabil, a reprezentat o ocupație mai timpurie decât cea solomonica, posibil un palat fortificat al unui guvernator plasat acolo ca să conducă un centru administrativ până când orașul era reclădit după programul de reconstrucție metropolitană a lui Solomon[12].

În scrisoare, Guy a legat descrierile sale de o serie de fotografii aeriene. Câteva dintre acestea au fost publicate în Megiddo I[13], dar cele care arătau straturile mai timpurii nu existau. Cel mai vechi strat înfățișat într-o fotografie aeriană publicată, arată rămășițele stratului IVA (grajdurile), stratul IVB (palatul 1723), zidul de împrejumuire 1610 și cladirea 1848) si mai important stratul V.

Fotografia aeriană publicată arată, de asemenea, că stratul V era întâlnit sub grajduri și clădirea administrativa 1648. S-a păstrat destul de bine ca să indice că stratul V era complet diferit de stratul VI în orientare și că era complet înlocuit de complexul bine planificat al palatului 1723. Această secvență este în conformitate cu reconstruirea în faze de-a lungul limitei de est a colinei, unde complexul de case în zona C a fost înlocuit de clădirea masivă 338 din stratul IVB[14].Fotografiile aeriene arată ruinele unor case mari din stratul V, după ce un strat gros de pavaj al curții palatului 1723, datat în stratul IVB a fost înlăturat. Aceasta fotografie aeriană și planul publicat sunt dovada clară ca stratul V nu a fost efemer. Mai mult el a fost păstrat datorită tencuielii curții palatului 1723 și este așezat direct peste stratul de distrugere masivă din stratul VI, ușor identificabil când era întâlnit.

Așa cum Guy a menționat în raportul său către Brested, referindu-se la clădirile cuprinse în zidul de închidere 1610, „ceramica găsită printre ele arată descența în timp și este un precursor al dezvoltării depline ale tipurilor din Epoca Fierul Mijlociu, mai mult decât un succesor al tipurilor din Epoca Bronzului Târziu. Contrariul pare să fie adevărat referitor la ceramica din stratul VI, găsită chiar sub stratul V, dar distinctă de ea. Casele acestui strat erau în mare parte din cărămizi de pământ care s-au prăbușit după un incendiu și, în general, au rămas lângă fundații.[15]

O mare parte a scrisorii lui Guy s-a referit la rezultatul săpăturilor din stratul VI. Din moment ce nu exista aproape nicio descriere a zonei CC din stratul VI în rapoartele publicate, punctul lui de vedere este demn de menționat în întregime: „Este evident că a fost un dezastru de vreun fel în stratul VI, al cărui culmi a fost focul. Acel dezastru poate să fi fost ori o bătălie ori un cutremur. În timpul lui un număr mare de oameni au murit. Câteva schelete au fost găsite zdrobite sub ziduri în poziții de agonie evidentă, dar un număr de schelete a fost găsite și îngropate. Cei morți au fost îngropați rapid cu nicio orientare și practic fără inventar funerar. Majoritatea lucrurilor găsite au fost un castron, care de obicei era așezat peste capul unui om și un număr de fragmente ceramice acoperind scheletul unui copil, probabil de doisprezece ani. La câțiva oameni au fost înghesuite urne, dar nu la modul în care acest ritual era făcut în Epoca Bronzului Mijlociu. Părea că supraviețuitorii se întorseseră după catastrofă și au lăsat pe loc cadavrele care erau ascunse de zidurile căzute, îngropând în grabă pe acelea care erau vizibile. În favoarea teoriei cutremurului era faptul că unii pereți erau crăpați și câțiva deplasați aparent și faptul că nu au fost găsite arme, cum ar fi săgeți, în niciunul din schelete și foarte puține în zona care a fost săpată. Dar acest lucru nu este foarte concludent. Dezastrul, oricare ar fi fost, s-a desfășurat destul de brusc pentru că majoritatea camerelor conțineau cantitati mari de vase in situ, oferindu-ne o colecție reprezentativă de tipuri de vase. O datez provizoriu în Fierul Timpuriu II. Ocupația a fost destul de lungă pentru că reconstrucția a fost destul de mare și stratul era într-adevar aproape dublu pe alocuri. Sugerez, din nou provizoriu, datarea chiar înainte de 1000 până undeva înainte de 1100 îHr. ca limite. Poarta orașului de sud a lui Schumacher, care nu prea arăta ca o poarta a orașului, aparține parțial acestui strat și partial celui de dedesubt, stratul VII. Ca să ne întoarcem la stratul VI, deși nu am obținut un număr mare de obiecte de dimensiuni mici interesante, am avut ceva noroc. Acesta a constat în săparea unei colecții frumoase de bronzuri, aproximativ treizeci de bucăți în total, prinse împreună într-o grămadă. Părea că cineva le pusese laolaltă, cu gândul de a pleca din oraș cu ele, dar a fost nevoit să le lase. Nu erau într-o casa, ci în spațiu liber. Le-am înmânat departamentului pentru tratatment, dar acesta nu a fost încă completat. Mai sunt alte particularități despre stratul VI care trebuie menționate: în primul rând, prezența unei cantități mari de lemn ars, unele piese fiind stâlpi sau alte articole structurale, dar altele copaci plantați. Apoi am găsit trei băi mari din piatră, una dintre ele având în ea un loc de stat și un bazin de apă. Erau, de asemenea, puțuri cu lespezi de piatră, o particularitate pentru puțurile similare găsite în straturi mai târzii.”[16].

Nu sunt dubii din această descriere că sezonul din 1934 a scos la iveală faza finală, distrugerea stratului VI, sau ce va fi numit mai târziu stratul VIA. Mai mult decât atât, starea remarcabilă a conservării întâlnite de săpători, descrisă în detaliu în scrisoare lui Guy, micșorează posibilitatea ca rămășițele din straturile timpurii să fi fost amestecate cu acest strat al distrugerii, contrar a ceea ce unii au încercat să pretindă. Săpătorii erau conștienti de ceea ce descopereau și erau atenți să separe resturile din stratul VI, de cele din straturile timpurii. Erau, de asemenea, suficient de abili să observe că viața așezării stratului VI fusese suficient de lungă ca să permită renovații interne în casele individuale, înainte ca întreaga așezare să fie distrusă.

În contrast cu golul decisiv evident între stratul VI și stratul V, scrisoare lui Guy subliniază continuitatea arhitecturală între stratul VI și precedentul strat VII, mai târziu numit VIIA. În plus față de similaritățile de cultură a materialului particular în fabricarea ceramicii, unele din structurile stratului VII, cum ar fi complexul Porții de Sud, săpată de Schumacher, a fost refolosite în stratul VI[17].

Oricum, era clar că cele două straturi reprezentau orizonturi culturale distincte. Guy nota: „Sub VI am ajuns la stratul de case de pământ numite VII. Și aici încep să apară fragmente de vase (castroane) cipriote, precum și ceramică miceniană. Într-o zonă restrânsă, au fost găsite o mulțime de mărgele și bucăți de faianță și întâlniți și câțiva scarabei, care puteau aparține lui Ramses III[18]. Rămășițele (Stratul VIIA) au fost schițate și înlăturate și alt strat este acum vizibil. Acesta este mai mult sau mai puțin continuu cu stratul VII și încă nu ne-am decis dacă să-l numim VII Inferior sau VIII. Din el am obținut baza de statuie de bronz pe care ți-am trimis-o în cealaltă zi și primul sigiliu hitit veritabil, pe care știu să fi fost găsit, stratificat sau altfel, în Palestina. Ceramica este asemanătoare cu cea din VII și include mai mult din cele străine: ne apropiem de perioada Kadesh.”[19].

Până la sfârșitul sezonului din 1934, Guy și echipa sa, nu doar că săpase stratul VI complet în zona CC, dar o și izolase cu succes de precedentul strat VII, atât stratigrafic, cât și cultural. Deși erau afinități culturale puternice între cele două, stratul timpuriu era datat cu siguranță în etapele finale ale Epocii Bronzului Târziu, de prezența ceramicii cipriote și miceniene, și de cei câțiva scarabei purtând cartușul lui Ramses III.

Chiar mai important din punct de vedere cronologic, a fost descoperierea unei baze de statui de bronz inscriptionată cu cartușul lui Ramses VI[20], salvată din stratul VII Inferior (mai târziu numit VIIB). În ciuda interpretarilor divergente asupra semnificației culturale și cronologice a acesteia, contextul său stratigrafic este destul de clar. Deși găsit în stratul VIIB, sub un zid deasupra camerei 132, el aproape cu siguranță a fost depozitat în timpul vieții stratului VIIA, probabil chiar înainte de distrugerea stratului[21].

Continuarea săpăturilor sub directia lui Loud, a extins mult expunerea laterală a stratului VI. A clarificat, de asemenea, prezența stratigrafică pe care Guy o reconstituise. Ca și în zona CC, săpăturile în sectorul de est al sitului, numit zona BB, au scos la iveală proba distrugerii, incluzând rămășițele arse ale arhitecturii din cărămizi de pământ. Erau dovadă a continuității arhitectornice între stratul VI și precedentul strat VIIA[22].

Deși urmele din stratul VI erau sporadice, fiind afectate de activitatea de construire ulterioară, cercetările arheologice ale lui Loud au indicat că o porțiune din complexul templului din stratul VIIA (cladirea 1048) a rămas în flosință sau cel puțin expusă în timpul distrugerii din stratul VI. Ceramica distinctivă din stratul VI a fost găsită în moloz pe o podea care închidea turnurile structurii. Dărâmăturile au scos la iveală și o faimoasa statuie placată în aur.

Probe ulterioare au dus la concluzia refolosirii zidariei din stratul anterior. În ciuda acestor observații preliminare, în raportul final Loud a concluzionat că singurul indiciu al continuității a constat în procesul de reutilizare brută a unei porțiuni din zidul din spate al templului. O revizuire a ceramicii asociate cu aceste caracteristici confirma afirmația lui inițială, așa cum Mazar deja observase. Având în vedere posibilitatea contaminării, este clar, din faptul că erau distruse, că rămășițe săpate în zona BB aparțin stratului VIA și că cel puțin în unele parți ale acestei zone structurile stratului VIIA au fost refolosite în stratul ulterior[23].

În contrast cu înregistrările fragmentate din zona BB, săpăturile lui Loud în zona AA și DD au adus la suprafață urme substanțiale ale stratului VI. Mai mult, în unele locuri a putut să fie delimitate două faze de construcție distincte în același strat: „În alte părți ale colinei a existat o reconstruire restrânsă în perioada stratului VI și nu a existat necesitatea de a reorganiza o faza superioară și inferioară; dar în zona AA, unde sigura clădire de mărime considerabilă a fost găsită în strat, pare posibil ca în timpul acestei perioade, o parte a orașului – cu aspect tipic domestic – să fi fost ștearsă pentru a face rost structurii mari”.[24]

Săpăturile ulterioare, mai ales în timpul sezonului 1936-1937 au confirmat existența a două subfaze ale stratului VI în zona AA cu urme ale subfazelor timpurii, de asemenea, conservate în partea de est a zonei DD. În raportul final, Loud a separat aceste doua faze în straturi deplin acoperite, numind faza timpurie stratul VIB și cea târzie stratul VIA. Conform lui, urmele stratului VIB în zona AA arătau că nu aveau nicio relație stratigrafică cu precedentul VIIA, în timp ce exista dovada continuității arhitecturale cu stratul VIA doar într-o structură în colțul de sud-vest al zonei. În ciuda naturii fragmentare a urmelor din stratul VIB, raportul face clar faptul că punctul de vedere al lui Loud se cristalizase și acum vedea aceste urme ca destul de substanțiale și distincte ca să garanteze atribuirea lor unui strat separat. Mai mult i-a dat ideea că posibilitatea ca lucrul pe sezoanele timpurii bulversaseră foarte mult, dacă nu complet, imaginea stratului VIA[25].

Cheia înțelegerii schimbării aparente în reconstrucția secvenței stratigrafice a lui Loud în zona AA poate sta în concepția sa despre procesul formării sitului. În introducerea raportului Megiddo II, el afirma: „În timp ce lucrul progresa de la o zonă săpată la alta, s-a găsit ca strat nou care nu apare într-o zonă, era clar indentificabil în alta. Astfel, ca un exemplu ipotetic, dacă stratul XXIII și XXII fuseseră înregistrate într-o zona, dar în alta zonă era un nou strat, care intervenea, în locul renumărării am putea numi aceste trei straturi implicate XXIII, XXIIB și XXIIA, astfel preîntâmpinând necesitatea schimbării terminologiei stratului anterior stabilită si publicată.”[26]. Implicit în aceasta afirmație e percepția că trebuie să fie o corespondență unu la unu în straturi de-a lungul sitului.

Cronologia straturilor, care în mare parte e valabilă până astăzi a fost publicată în Megiddo II[27].

Cronologia de la Megiddo	Numărul stratului Megiddo	Numărul stratului Tel Bait Mirsim	Dinastiile egiptene
Chalcolitic(înainte de 3000 îHr.)	XX (înainte de 3300)XIX (3300-3000)
Epoca Bronzului Timpuriu(3000-1950)	XVIII (3000-2500)XVII (2500 – …)XVI (…-1950)	J
Bronzul de Mijloc I(1950-1750)	XV (1950-1850)XIV (1850-1800)XIII (1800-1750)	I-HGF	12 12
Bronzul de Mijloc II(1750-1500)	XII (1750-1700)XI (1700-1750)X (1650-1550)IX (1550-1479)	E1E2DGap	13-17 începutul dinastiei 18
Bronzul Târziu I(1500-1350)	VIII (1479-1350)	C1	sfârșitul dinastiei 18
Bronzul Târziu II (1350-1200) și Epoca Fierului Timpuriu I (1200-1100)	VII (1350-1150)VI (1150-1100)	C2-B1B2	19 și începutul dinastiei 20 20
Fier Timpuriu II(1100-1000)	V (1050-1000)	B2
Epoca Fierului de Mijloc	IV (1000-800)III (780-650)II (650-600)	B3
Epoca Fierului Târziu(600-350)	I (600-350)	A

Cronologia stratului VI. Cu siguranță, istoria depunerilor stratului VI a fost complexă și diversă, constând în episoade localizate de construcție, renovare, distrugere și perturbare post ocupațională, care variau pe o scară largă. În ciuda presupunerilor frecvente a contrariului, echipa expediției Institului Oriental era deprinsă cu acest tip de detaliu stratigrafic și reconstruirile lor pe faze reflectă acest lucru. Deși, în înțelegerea lor a contextului stratigrafic și a evoluției stratului VI, schimbată în timpul săpăturilor, la sfârșitul sezonului 1935-1936 echipa a dezvoltat un profil detaliat al stratului care nu ar necesita o revizuire ulterioară[28].

Acceptarea acestei reconstruiri stratigrafice a fost rapidă și pe scara largă. Într-o dezbatere inițiată cu membrii echipei Institutului Oriental în 1936 este evident că Albright acceptase deja reconstruirea lor stratigrafică și cronologică, deși el nu era de acord cu interpretarea lor a etniei locuitorilor așezării. Analiza ulterioară și dezbaterea privind stratul VI a revenit asupra chestiunii caracterului său cultural și etnic. Mai recent punctul central al discuției s-a întors la problema datei[29].

[1] Megiddo I. Season 1925-34. Strata I-V, by Robert Lamon and Geoffrey M. Shipton, Chicago, Oriental Institute Publication vol. 42, The Oriental Institute of the University of Chicago, 1939, p. 1.
[2] Ibidem, p. 7.
[3] Sheshonq I a fost întemeietorul celei de a XXII-a dinastii egiptene cu domnia între 943-922 îHr.
[4] Tiglath-Pileser III a fost regele Asiriei între 745-727 îHr. Mențiuni despre el în Biblie se fac la II Regi 15, 19.
[5] Ibidem, p. 7.
[6] Ibidem, p. 7.
[7] Ibidem, p. 7.
[8] Ibidem, p. 8.
[9] Megiddo I, p. XXVII.
[10] Ibidem, p. XXVII.
[11] Acest strat includea și templul lui Astarte, al cărui pereții cu fost refolositi de către israeliți. Acest strat fusese datat 800-600 îHr., dar mult mai târziu decât perioada israelită.
[12] Megiddo III. Final Report on the Stratum VI Excavations, by Timpthy P. Harrison with contribution Douglas L. Esse, Andrew Graham, Ronald G. V. Hancock, Patricia Paice, Chicago, Oriental Institute Publication vol. 127, The Oriental Institute of the University of Chicago, 2004 p. 8.
[13] Megiddo I, 98-107.
[14] Megiddo III, p. 8.
[15] Megiddo III, p. 8.
[16] Megiddo III, p. 8-9.
[17] Ibidem, p. 9.
[18] Ramses III a făcut parte din a XX-a dinastie egipteană, conducând între 1186-1555 îHr.
[19] Ibidem, p. 9.
[20] Ramses VI face parte tot din dinastia a XX-a, conducând Egiptul între 1145-1137 îHr.
[21] Ibidem, p. 9.
[22] Ibidem, p. 10.
[23] Ibidem, p. 10.
[24] Ibidem, p. 10.
[25] Ibidem, p. 10.
[26] Megiddo II, p.4.
[27] Ibidem, p. 5.
[28] Megiddo III, p. 11.
[29] Ibidem, p. 11.