În spatele fiecărui comportament stă o motivație. Să învățăm să ne ascultăm copiii

Încă din preșcolaritate, copiii intră în contact direct cu diverse situații din care învață ce reprezintă adevărul și de ce este important să fim sinceri în viață.

Adulții sunt cei care, de foarte multe ori, apelează la minciună sau ascund adevărul, pentru că pare a fi o foarte bună modalitate de a evita anumite aspecte care le pot crea probleme. Copiii însă, sesizează când noi nu suntem sinceri și vrem să ascundem ceva anume.

Pentru ca școlarii mici sau mari să învețe să spună adevărul, adultul trebuie să nu fie punitiv și trebuie să reacționeze empatic și cu calm, discutând situațiile apărute, dar mai ales motivul pentru care este important să fim sinceri. Copiilor le este teamă să spună adevărul, pentru că, din experiența lor în ceea ce privește sinceritatea, faptul că și-au recunoscut greșeala îi costă – părinții aplică de cele mai multe ori pedepse, care nu fac altceva decât să inhibe sinceritatea. Am avut elevi care încercau să se “apere” nespunând adevărul, pentru că primeau acasă pedepse, care nu erau corelate cu fapta pe care aceștia o făceau. În momentul în care le spuneam că “minciuna recunoscută e pe jumătate iertată” aceștia începeau ușor, ușor, să povestească adevărul. Ceea ce noi, adulții, pierdem mai mereu din vedere este faptul că, în spatele fiecărui comportament, există o explicație, există acel ceva care l-a împins pe copil să acționeze într-un anume fel.

Poveștile și textele ce abordează întâmplări pe tema adevărului sunt foarte adecvate atât acasă, în familie, cât și la școală, copilul luând parte, alături de protagonist, la derularea întâmplărilor respective și învățând o lecție.

Sinceritatea adulților creează premisa sincerității copiilor. Iar sinceritatea este importantă pentru că ascunderea adevărului poate avea implicații psihologice, emoționale, dar și sociale.

În mediul școlar, profesorul trebuie să fie cel care încurajează adevărul, cel care își recunoaște fără teamă greșelile, firești, de altfel, menționând cât de armonios putem evolua în relație cu ceilalți, atunci când suntem sinceri.

Fiind sinceri, cei din jur vor lectura corect comportamentele noastre în anumite situații, ne vor asculta și nu ne vor eticheta. Atunci când știm să spunem adevărul, îi determinăm pe ceilalți să încerce să înteleagă ce se întâmplă cu noi. Sunt situații în care elevii se implică mai puțin în activitățile de învățare, sunt apatici, somnoroși sau fără chef. Încurajându-i să spună cum se simt, ei pot fi înțeleși sau ajutați să depășească acea stare. Elevii/copiii pot învăța adevărul mult mai ușor decât considerăm noi, adulții, dacă suntem alături de ei, oferindu-le exemple pozitive și clădind împreună cu ei o lume autentică, bazată pe fapte reale, pe adevăr.