SPUNE-MI CE LIMBĂ VORBEȘTI CA SĂ-ȚI SPUN CUM GÂNDEȘTI!

A sosit în sfârșit mult așteptata VACANȚĂ! Urmând parcă exemplul celor mici, care își vizitează cu drag bunicii, am fugit și eu în vizită la părinții mei! Deși au o vârstă, par să nu aibă stare! De fiecare dată cand merg la ei, îi prind fie în toiul renovăriii bucătăriei, fie curăță via, fie plantează alte flori decorative în fața casei! De data aceasta însă, i-am găsit făcând curățenie în podul casei! M-am bucurat enorm! Asta chiar îmi place și mie! Mai mult decât curățenia în sine, este mai degrabă o reuniune de familie în timpul careia găsești „comori” ascunse, demult uitate! Așa am dat peste un sac mare si greu cu cursurile din facultate. Nu m-am putut abține și l-am desfăcut! A urmat o oră de amintiri depănate în timp ce rasfoiam cu drag notițele luate cu mare atenție la cursul de lingvistică generală, cursul meu preferat de altfel! Așa mi-a venit inspirația pentru tema acestui articol, care cuprinde doar o parte din tainele minunate ale limbii unui popor! Citind rândurile de mai jos, vom descoperi cât de mult ne influențează limba pe care o vorbim felul în care gândim și acționăm! Este de-a dreptul uimitor.

Limbajul este principala noastră sursă de comunicare prin care exprimăm ceea ce gândim, povestim experiențe și stabilim legaturi cu oamenii din jurul nostru. Pentru mulți dintre noi, limba pe care o vorbim constituie și principala modalitate prin care comunicăm cu noi înșine. Gândurile noastre sunt codate prin limbă chiar înainte ca noi să fim conștinți de acest lucru.

Dar, fiecare limbă este diferită! Este posibil oare ca limba pe care o vorbim să influențeze felul în care percepem lumea? Conform teoriei relativității lingvistice, DA, o face! S-a descoperit pe parcursul timpului, puterea pe care o are limbajul asupra gândurilor noastre! Limba pe care o vorbim ne modelează viziunea pe care o avem despre lume.

Se știe, de asemenea, faptul ca limba noastra maternă ne influențează propria gândire. Oamenii au nevoi diferite, deci, pare foarte logic ca ei să aibă nevoie de limbi diferite pentru a exprima lucruri diferite, în funcție de nevoile specifice!

De exemplu, în limba engleză, pentru a exprima pronulmele personal de persoana a II-a singular, folosim un singur cuvânt: YOU (care poate însemna tu, dumneavoastră, voi ). În limba franceză sau română, se folosesc două cuvinte diferite: tu/vous, tu/dumneavoastră, pe când în limba japoneză există cel putin 9 cuvinte diferite pentru a exprima acest pronume. Aceste variații se referă de fapt la relația dintre vorbitor și ascultător, la tonul folosit (respectuos, nepoliticos, empatic, glumeț etc.).

Putem trage următoarea concluzie: limbi precum japoneza, franceza sau româna forțează vorbitorul să se decidă asupra relației sau sentimentelor pe care le are în momentul vorbirii față de o anumită persoană, transmițând astfel idei culturale care influențează societatea și care sunt considerate a fi importante.  Limba engleză în schimb, nu face acest lucru. Toată lumea pare a fi egală, cel puțin din punct de vedere al folosirii pronumelui.

Sa presupunem că o persoană vorbitoare de limba română spune: “Îmi vizitez unchiul.”

O persoană vorbitoare de limbă chineză va spune:” Îl/O vizitez pe samchon.”

Care este diferența? În prima situație, vorbitorul nu știe nimic despre unchi, pe când în a doua situație, vorbitorul știe că este vorba despre un domn necăsătorit, fratele mai mic al tatălui. Vorbitorul de limbă chineză nu are altă variantă pentru a se referi la această persoană, decât acest cuvânt care conține un set de informații despre persoana respectivă!

Limba pe care o vorbim influențează felul în care vedem viitorul

Când economistul Keith Chen a realizat un studiu în 76 de țări diferite, a descoperit ceva foarte interesant. A observat că vorbitorii de limbi în care nu există viitorul ca timp verbal și care folosesc aceleași cuvinte pentru a se referi la acțiuni care se întâmplă acum, s-au întamplat sau se vor întâmpla, sunt predispuși să economisescă bani cu mai multă ușurință sau să ia hotărâri mai bune legate de sănătatea lor, decât vorbitorii de limbi în care există timpul viitor.

Acest lucru pare să se datoreze faptului că, vorbitorii de „limbi fără viitor”, precum chinezii, se concentrează mai mult asupra deciziilor zilnice care le influențează viitorul deoarece ei nu vorbesc despre viitor altfel decât despre trecut.

Limba pe care o vorbim influențează capacitățile noastre de orientare în spațiu

Dacă am fi vorbitori de Guugu Yimithirr, limba unei comunități aborigene din Australia, nu am putea să ne referim niciodată la un obiect ca fiind în dreapta sau în stânga noastră pentru că acești termeni pur și simplu nu există în limba lor. Ei folosesc în schimb la nord și la sud. Pentru a putea fi vorbitorul unei asemenea limbi, trebuie să fii mereu conștient de punctele cardinal și, studiile arată că aceste personae au un simț al orientării extraordinar! Copiii din aceste comunități folosesc coordonatele geografice începând cu vârsta de 2 ani și stăpânesc temeinic sistemul pâna la 7, 8 ani. Nici nu e de mirare!

Pe cine dăm vina?

Am să dau încă un exemplu care ne demonstrează încă o dată cum limba vorbită influențeaza felul în care gândim. Fie că ai spart intenționat un pahar, sau ai făcut-o din greșeală, în limba engleză, de cele mai multe ori se spune că l-ai stricat/spart, fără să se tină cont de intenția ta. Spaniolii și chinezii de pildă, vor folosi expresii diferite pentru a explica același lucru. Felul în care limba desemnează vinovatul, ne influențează memoria și gândirea. Un studiu a demonstrate că vorbitorii de limbă engleză își amintesc cu mai multă ușurință cine a spart balonul sau a vărsat băutura intr-un film, decât spaniolii sau chinezii, în ale căror limbi se spune că „balonul s-a spart”.

Împărțirea obiectelor în funcție de gen: feminin /  masculine

În limba engleză putem să facem referire la obiecte și chiar și la persoane, fără să identificăm genul acestora. Limbi precum româna, franceza, germana, spaniola forțează vorbitorul să exprime genul obiectelor atunci când vorbește. Limba engleză practic este singura limbă europeană care nu distinge obiectele ca fiind feminine sau masculine. Un studiu din 2012 a demonstrat  că în țările în cere se folosește diferențierea obiectelor prin gen, aportul femeilor la forța de muncă, scade cu 12%.