Cum stabilim regulile la clasă astfel încât copiii să le accepte și să le aplice

Nu există vreun domeniu de activitate sau vreo meserie în care să nu existe niște reguli, norme, principii, o rânduială anume care să stea la baza rezolvării sarcinilor, problemelor sau oricăror situații. Noi, adulții, deși avem conștiința formată și înțelegem necesitatea regulilor, tot nu reușim să respectăm toate regulile de la locul de muncă, regulile de conviețuire armonioasă, regulile de circulație, regulile de protejare și conservare a naturii. Dar copiilor, oare cât de greu le este să respecte regulile impuse de adulți? Cred că acest lucru are legătură cu cât de devreme începem să vorbim cu copiii despre cum trebuie procedat în diverse situații. Știu oare părinții cum trebuie introdusă o regulă unui copil? Din păcate, pe vremuri, situația era ceva mai tristă, părintele îi spunea copilului „nu ai voie să sari pe masă”,  iar dacă nu era respectată regula copilul era pedepsit sau lovit. Astăzi, din ce în ce mai mulți adulți au început să conștientizeze că a fi părinte este o mare responsabilitate și că trebuie să aibă o minimă pregătire, fie urmând niște cursuri de parenting, fie documentându-se de pe internet, pentru ca rezultatele educației să fie mulțumitoare. Acei părinți care aleg să își educe copiii după cum au auzit la bunica sau după regulile pe care le-a folosit mama când era el copil sau că așa a procedat vecina a cărui fiu a ajuns ofițer, fără a ține cont de personalitatea copilului, de schimbările și progresele societății, riscă să aibă o relație tensionată cu propriul copil lipsită de încredere și prietenie.

            Citeam zilele trecute o carte despre Einstein în care el afirma ce mult i-au plăcut clasele primare pentru că profesorii „erau blânzi și răbdători” și se străduiau să răspundă întrebărilor lui, în opoziție cu perioada următoare pe care a urmat-o la un liceu german în care principiul de bază era milităria, strictețea, regulile impuse, iar întrebările nu erau permise. Un astfel de cadru omoară o minte sclipitoare așa cum a fost Albert Einstein care, în ciuda genialității sale, a sfârșit prin a fi exmatriculat, neputându-se integra în acel regim încorsetat de respectul pentru autoritate impus orbește de către profesori prin reguli rigide, dure și absurde.

            Mi-am propus să punctez în rândurile următoare cum trebuie să stabilim reguli la clasă astfel încât copiii să le accepte și să le respecte. Există o serie de indicații ale specialiștilor despre cum trebuie formulată o regulă pentru ca aceasta să producă rezultatele așteptate, însă pe lângă ținerea acestor indicații e nevoie de răbdare. Răbdarea și perseverența sunt direct proporționale cu maturitatea emoțională a fiecărei persoane, cu capacitatea de a empatiza cu copilul și de ce nu, cu profunzimea dragostei pentru acesta.

            Primele norme de comportament se abordează când copilul are 2-3 ani și se poate lega un dialog simplu, iar regulile trebuie să fie puține și să reglementeze aspectele cele mai importante ce țin de nevoile de bază. Tot la fel se procedează și la grădiniță, pachetul de reguli trebuie să fie format din 3-4 reguli, și numai după ce acestea vor fi însușite se pot introduce altele noi.

            Un lucru esențial în acțiunea educatorilor de a-i determina pe copii să-și însușească și să respecte regulile este relația dintre dascăl și copii, dacă aceasta este confortabilă, pozitivă, securizată emoțional, vor crește șansele ca elevul să accepte valorile și convingerile propuse de adult.  Înainte de a stabili regulile cu clasa de copii se recomandă a se explica de ce este necesar să avem reguli și că fără să respectăm cu toții niște norme de conduită nu am putea să ne înțelegem bine, ar fi greu să ne atingem obiectivele sau poate imposibil să rezolvăm anumite probleme. De regulă, copiii respectă mai ușor regulile dacă înțeleg necesitatea lor.

            De obicei, la începutul creării unui nou colectiv, respectiv în clasa pregătitoare obiectivul principal este stabilirea regulilor dacă e posibil cu implicarea copilului în formularea lor și însoțirea acestora de imagini sugestive, pentru că la această vârstă un impact mai puternic și persuasiv îl au imaginile și mai puțin cuvintele. Revenirea asupra regulilor o facem la începutul fiecărui an școlar și ori de câte ori este nevoie în timpul anului, pentru că învățându-i pe copii reguli de conviețuire, reguli de organizare, îi învățăm de fapt să fie mai responsabili și mai disciplinați.

            Un alt aspect pe care trebuie să-l avem în vedere noi educatorii este că regulile trebuie formulate cu puține cuvinte și trebuie să exprime clar așteptările pe care le avem în privința comportamentului copilului. De asemenea selectăm cu grijă cuvintele, alegem termeni pozitivi, evitând menționarea comportamentului negativ. De exemplu: „Ridic mâna ca să răspund” și nu „Nu răspundem neîntrebați”; „În clasă sau pe holurile școlii mergem în ritm normal”și nu „Nu alergăm în clasă sau pe holurile școlii”; „Folosim vocea de interior în timpul orelor și în pauze” și nu „Nu țipăm la ore și în pauze”. Dacă regulile sunt ușor de înțeles de către copii, cresc șansele ca ele să fie respectate.

            După stabilirea regulilor și până când acestea vor fi însușite de către toți copiii, învătorul va avea grijă să întărească comportamentul pozitiv, respectiv respectarea regulilor, recompensându-i cu laude, aprecieri, accentul punându-se pe dezvoltarea motivației intrinseci. „Pentru că ai ridicat mâna și ai așteptat să fii numit, poți începe tu acest joc” sau „Bravo! Sunt mândră de tine pentru că ai ordine la bancă”. În etapa de învățare a regulilor este important ca elevii să fie mai des apreciați și recompensați, decât mustrați și sancționați. Însă dacă încălcarea regulilor se face frecvent, stabilirea de consecințe este necesară cu condiția ca acestea să aibă legătură cu comportamentul încălcat și nu cu un alt tip de comportament și niciodată copilul nu trebuie amenințat cu retragerea afectivității „Nu-mi mai ești drag pentru că ai făcut asta…”, „Nu vreau să te mai văd pentru că ai procedat în acest fel”. Dacă, de exemplu, mai mulți copii s-au certat, și-au spus cuvinte jignitoare ori s-au lovit unul pe altul, putem stabili ca și consecințe și nu neapărat pedepse niște sarcini de lucru cum ar fi: căutarea unor proverbe despre prietenie, compunerea unor texte despre ce înseamnă să fii un bun coleg, citirea unor povești cu exemple pozitive de comportament, crearea unor benzi desenate cu tipuri de jocuri, propunerea de jocuri noi pentru colegi.

            Critica, sarcasmul, umilirea sunt cele mai puțin productive forme de corectare a unor greșeli, iar pedepsele fizice, pe lângă faptul că traumatizează și lezează emoțional copilul, îi oferă un model negativ de rezolvare a problemelor pe care îl va aplica și el în relația cu cei de seama lui. Ca în orice comportament pe care ni-l dorim însușit, puterea exemplului va fi întotdeauna cheia succesului și este și în acest caz cel mai puternic argument.

Dacă aceste câteva recomandări le aplicăm cu convingere,  punând suflet în activitatea cu copiii, cu siguranță vom obține un climat armonios, în care orice copil se poate dezvolta social, emoțional și cognitiv.