Strategii moderne de predare

Metodele tradiționale cu “creta” sau “expunerea”, care au persistat de sute de ani, acum obțin rezultate inferioare în comparație cu metodele de predare mai moderne și revoluționare care sunt folosite în școlile de astăzi. Se încurajează o interacțiune mai intensă a elevilor, limitele autorității sunt restructurate și se pune accentul pe mediul creat în clasă. În calitate de profesori, este necesar să creăm premizele predării eficiente și să rămânem implicați. Aceasta necesită un nivel mai ridicat de responsabilitate în crearea unor lecții care să funcționeze cu adevărat, să aibă un impact pozitiv asupra tuturor elevilor. Mai jos sunt prezentate o serie de strategii moderne, care au dat rezultate foarte bune în abordarea elevilor și conținuturilor.

Învățarea cu pauze

Profesorii au remarcat rezultate uimitoare când a fost folosită această metodă de învățare, în care conținutul de învățat este repetat de trei ori, cu două pauze de 10 minute, în timpul cărora elevii fac activități fizice.

Învățarea cu pauze implică încurajarea elevilor să treacă rapid prin activități. De exemplu, furnizarea a zece minute de cunoaștere a aparatului respirator, cu o prezentare PowerPoint și apoi cu 15 minute de handbal, ar fi modalitatea de a obține rezultate mai bune.

Cheia se află în celulele creierului. Îi ajută pe oameni să creeze conexiunile de care au nevoie pentru a-și aminti, de fapt, cunoștințele. Mai mult, are avantajul suplimentar de a le permite elevilor să se relaxeze.

Vinerea flexibilă

Uneori, abordarea convențională nu funcționează deoarece fiecare elev este diferit și toți au teme problematice. Conceptul de zile de vineri flexibile se poate referi la abordarea în profunzime a unui subiect sau temă, pur și simplu având o întreagă zi de matematică sau o altă disciplină sau a unui proiect interdisciplinar.

În orele flexibile de vineri, un profesor încearcă să-i ajute pe fiecare elev să studieze și să învețe ceea ce este cel mai greu pentru el. În acest fel, elevii nu au întrerupere, discontinuitate, petrecând ore întregi de lucru pe o temă.

Lecțiile flexibile de vineri oferă un timp de studiu concentrat, care poate ajuta elevii să înțeleagă concepte dificile.

Programul se poate desfășura și prin realizarea unor săptămâni “rapide”. O săptămână întreagă de matematică, limba română sau engleză poate ajuta elevii să treacă printr-o temă sau mai multe într-un timp mai scurt.

Metoda poate fi mai bună atât pentru profesori cât și pentru elevi, deoarece, deși o lecție durează o oră, se poate pierde până la 25% din timpul stabilit din cauza pregătirilor organizatorice și psihologice pentru lecție, momente în care elevii nu sunt întotdeauna cei mai rapizi.

Profesorul ar trebui să aleagă temele și momentele cele mai potrivite pentru a aplica această strategie cu elevii săi. Un factor important în alegerea ei este și vârsta elevilor.

Conectarea cu lumea reală

Conform unei noi strategii de învățare numită “implicare practică”, elevii sunt încurajați să se conecteze cu lumea reală, să analizeze tot ceea ce se întâmplă în diferite sfere de viață (economie, afaceri, sfere sociale etc.). În locul metodelor tradiționale de predare, elevii sunt luați să viziteze mediile de afaceri locale, unde pot să-și dea seama cum cunoștințele pe care le învață le pot aplica în lumea reală. Sunt rezervate mai multe zile pentru această practică și toți elevii sunt obligați să poarte costumații specifice pentru a putea participa. Ideea este de a atrage elevii și de a le conecta învățarea la lumea reală. Dacă profesorii le pot arăta că ceea ce învață se leagă de lumea reală, propriile celule ale creierului le vor conecta și le vor asocia.

Învățarea susținută de locul de desfășurare

Știm cu toții că este important să ieșim din sala de clasă. Educația modernă susține valoarea spațiilor de învățare. Educația bazată pe locul de desfășurare face totul cu un pas înainte, concentrându-se pe integrarea școlilor și a comunităților, prin folosirea “puterii locului” pentru a pregăti experiențe autentice de învățare pentru elevi. Educația bazată pe spațiul de desfășurare mărește implicarea elevilor, leagă elevii de comunitățile lor, într-o epocă plină de sentimente de deconectare, și îmbunătățește învățarea. Învățarea în mediile informale, cum ar fi muzeele, parcurile, pădurile etc., poate lega conținutul educațional de problemele care contează în viața elevilor. Aceste conexiuni funcționează în ambele direcții. Învățarea informală poate fi aprofundată prin adăugarea de întrebări și cunoștințe din sala de clasă. Aceste experiențe conectate sporesc interesul și motivația de a învăța. O metodă eficientă este ca un profesor să propună și să discute o întrebare în sala de clasă, apoi elevii să exploreze răspunsul la acea întrebare în cadrul unei vizite la muzeu sau într-o excursie, să colecteze fotografii sau note ca dovezi, apoi să împărtășească constatările lor în clasă. Aceste experiențe de învățare încrucișată exploatează punctele forte ale ambelor medii și oferă elevilor oportunități autentice și captivante de învățare. Deoarece învățarea are loc pe mai multe căi, bazându-se pe experiențe din mai multe situații, este oportun să sprijinim elevii în înregistrarea, conectarea, reactualizarea și împărtășirea diverselor lor experiențe de învățare.

Învățarea prin argumentare

Elevii pot aprofunda înțelegerea științelor și matematicii, argumentând în moduri similare cu oamenii de știință profesioniști și matematicieni. Aceasta face ca raționamentul să fie public, pentru ca toți să învețe. De asemenea, permite elevilor să-și rafineze ideile în interacțiunea cu alții, astfel încât aceștia să învețe cum lucrează împreună oamenii de știință pentru a stabili sau a respinge diverse teorii. Profesorii pot spori semnificativ discuțiile în sălile de clasă, încurajând elevii să adreseze întrebări deschise, să transpună remarci în mai multe limbaje științifice, să dezvolte și să utilizeze modele pentru a construi explicații. Când elevii se contrazic în conținuturi științifice, învață să se reorienteze, să asculte în mod activ, să răspundă constructiv altora. Profesorii pot ajuta elevii să învețe aceste strategii, să depășească provocările, să împărtășească competențele intelectuale cu alți colegi.

Gândirea algoritmică

Gândirea algoritmică este o abordare profundă a gândirii și rezolvării problemelor. Aceasta presupune ruperea problemelor mari în părți (descompunere), prin raportare la modul în care acestea se conectează cu problemele care au fost rezolvate în trecut (recunoașterea modelului), lăsând deoparte detaliile neimportante (abstractizarea), identificând și dezvoltând pașii care vor fi necesari pentru a ajunge la o soluție (algoritmi) și rafinarea acestor pași (corecția, eliminarea greșelilor). Asemenea abilități de gândire algoritmică pot fi valoroase în multe aspecte ale vieții, de la scrierea unei rețete pentru a împărtăși un fel de mâncare preferat cu prietenii, la planificarea unei vacanțe sau a unei expediții, la activitatea unei echipe științifice de a aborda o provocare dificilă. Scopul este de a învăța copiii să structureze probleme, astfel încât să poată fi rezolvate. Gândirea algoritmică poate fi predată ca parte a matematicii, științei și artei sau în alte domenii. Scopul nu este doar acela de a încuraja copiii să fie codificatori de computere, ci și de a stăpâni arta gândirii, care să le permită să abordeze provocări complexe în toate aspectele vieții lor.

Learning by doing (cu laboratoare la distanță)

Învățarea folosind instrumente și practici științifice autentice, cum ar fi observarea experimentelor de laborator la distanță sau telescoapele, poate să creeze abilități de cercetare științifică, să îmbunătățească înțelegerea conceptuală și să crească motivația. Accesul de la distanță la echipamente specializate, dezvoltat inițial pentru oamenii de știință și studenți, se extinde acum la profesori și elevi. Un laborator la distanță constă, în mod obișnuit, într-un aparat sau echipament, brațe robotizate, camere care furnizează imagini ale experimentelor, pe măsură ce acestea se desfășoară etc.

Sistemele de laborator la distanță pot reduce barierele prin furnizarea de interfețe Web prietenoase utilizatorilor și a materialelor din curriculum. Cu sprijinul corespunzător, accesul la laboratoarele la distanță poate aprofunda înțelegerea pentru profesori și studenți, prin oferirea de investigații practice și oportunități de observare directă, care completează învățarea. Accesul la laboratoarele de la distanță poate aduce asemenea experiențe în sala de clasă. De exemplu, elevii pot utiliza un telescop de înaltă calitate, aflat la depărtare, pentru a face observații ale cerului de noapte în timpul cursurilor de la școală, ziua.

Predarea adaptativă

Elevii sunt diferiți. Cu toate acestea, cele mai multe prezentări educaționale și materiale sunt aceleași pentru toți. Aceasta creează o problemă de învățare, punând o povară pe copii, pentru a afla cum să se raporteze la conținut. Astfel, unii elevi vor fi plictisiți, alții vor fi pierduți și foarte puțini vor descoperi căi prin conținutul care duce la învățarea optimă. Educația adaptativă oferă o soluție la această problemă. Folosește date despre învățarea anterioară și actuală a elevului, pentru a crea o cale personalizată prin conținutul educațional.

Sistemele adaptative de predare recomandă cele mai bune momente pentru a începe un nou conținut și când să se revizuiască conținutul vechi. Ele oferă, de asemenea, diverse instrumente pentru monitorizarea progresului, bazându-se pe practici de învățare de lungă durată, cum ar fi utilizarea manualului și a unui suport ghidat de calculator. Datele precum timpul petrecut în lectură și scorurile de autoevaluare pot constitui baza pentru îndrumarea fiecărui elev în studiul materialelor educaționale. Învățământul adaptativ poate fi aplicat fie în activitățile din clasă, fie în mediile online, unde elevii își controlează propriul ritm de studiu.

Analiza emoțiilor

Metodele automate de urmărire a ochilor și de recunoaștere facială pot analiza modul în care elevii învață, răspunzând diferit la stările lor emoționale și cognitive. Aspectele cognitive tipice ale învățării urmăresc dacă elevii au răspuns la o întrebare și cum își explică cunoștințele. Printre aspectele non-cognitive se numără dacă un elev este frustrat, confuz sau distras.

În general, elevii au mentalități (creier fix sau maleabil), strategii (cum ar fi reflectarea asupra învățării, căutarea de ajutor și planificarea învățării) și calități de implicare în sarcină (cum ar fi tenacitatea) care afectează profund modul în care învață . Pentru predarea în clasă, o abordare promițătoare este aceea de a combina sistemele bazate pe calculator pentru consilierea cognitive, cu expertiza cadrelor didactice în a răspunde emoțiilor și dispozițiilor elevilor, astfel încât predarea să devină mai adaptată la întreaga persoană care învață.

Evaluarea ascunsă

Colectarea automată a datelor care se desfășoară în fundal, atunci când elevii lucrează cu medii digitale bogate, poate fi utilizată pentru o evaluare ascunsă a proceselor lor de învățare. Evaluarea ascunsă împrumuta tehnici de la jocuri online, cum ar fi World of Warcraft, în care sistemul colectează în mod continuu date despre acțiunile jucătorilor, extrăgând concluzii cu privire la scopurile și strategiile lor, pentru a prezenta noi provocări adecvate. Această idee de încorporare a evaluării într-un mediu de învățare simulat este acum extinsă în școli moderne, pe teme precum știința și istoria.

Evaluarea ascunsă poate testa aspectele greu de măsurat ale învățării, cum ar fi perseverența, creativitatea și gândirea strategică. De asemenea, poate colecta informații despre starea și procesele de învățare ale elevilor. În principiu, tehnicile de evaluare ascunsă pot oferi cadrelor didactice informații permanente despre modul în care fiecare cursant progresează.

Cu toate acestea, s-au ridicat întrebări cu privire la colectarea unor cantități mari de date despre învățare și la etica utilizării calculatoarelor pentru a monitoriza fiecare acțiune a unei persoane.