Succesul camuflat în forme ale eșecului

Recent apărută la Editura Humanitas, cartea lui Mario Livio (astrofizician la Space Telescope Science Institute din Baltimore și autorul a altor două cărți de succes – Secțiunea de aur și Ecuația care nu a putut fi rezolvată – ambele apărute și în traducere românească la Editura Humanitas), Gafe strălucite – De la Darwin la Einstein cu subtitlul Greșelile colosale ale unor mari savanți, care ne-au schimbat perspectiva asupra vieții și universului este construită cu scopul de a prezenta în detaliu gafe surprinzătoare ale câtorva mari savanți și consecințele neașteptate ale acelor gafe.

Probabil vă întrebați de ce supun analizei și reflecției această carte, mai exact ce legătură are ea cu mediul școlar? Ei bine, cartea certifică faptul că în lungul proces de învățare, de dobândire a cunoștințelor, a recunoașterii și dacă vreți, a legitimității teoriilor descoperite, omul este supus inevitabil greșelii, iar măreția lucrului bine făcut vine tocmai din zonele întunecate ale fatalității.

Școala ar trebui să răspundă și să faciliteze realizarea relației dintre a ști, a deveni și a fi, imperativ necesar pentru a dobândi maturitate deplină.

Cartea lui Mario Livio ilustrează momente critice din istoria științei și ne apropie de figurile a cinci personalități – celebrul naturalist Charles Darwin, fizicianul William Thomson, devenit apoi lord Kelvin (după care e numită scara de temperatură), Linus Pauling, unul dintre cei mai mari chimiști din istorie, Fred Hoyle, renumitul astrofizician și cosmolog englez și Albert Einstein, autorul teoriei relativității, unul dintre cei mai străluciți fizicieni ai omenirii.

Fiecare dintre aceste cinci personalități s-au confruntat cu nenumărate momente de îndoială, cu numeroase obstacole, ba mai mult au eșuat de multe ori înainte de a excela în domeniul lor, și-au asumat slăbiciunile firii umane, dar nu au renunțat niciodată la dorința de a cunoaște, de a demonstra, eșecul motivându-i să reușească, perseverând.

Selecția subiecților cărții nu a fost făcută la întâmplare, după cum mărtuirsește însuși autorul, toate gafele prezentate au acționat, într-un fel sau altul, ca niște catalizatori pentru descoperiri epocale – de aceea sunt numite gafe strălucite.

Gafele nu se nasc egale, iar gafele celor cinci oameni de știință sunt de naturi diferite. De pildă, gafa lui Darwin a constat în neînțelegerea implicațiilor complete ale unei ipoteze, teoria eredității din secolul al XIX-lea era fundamental greșită, iar Darwin era conștient de neajunsurile ei, după cum a mărturisit în Originea specilor. Cu toate acestea gafa lui Darwin trasează începuturile geneticii, iar teoria evoluției a fost una dintre cele mai spectaculoase transformări din istoria științei. Pe de altă parte, fizicianul lord Kelvin a gafat ignorând posibilitățile nebănuite pe care le pot avea teoriile predecesorilor lui. Linus Pauling a cunoscut tarele eșecului, acordând încredere exagerată unor practici științifice  născute din succesul anterior. Fred Hoyle a greșit încăpățânându-se să se abată de la curentul principal, iar Albert Einstein a gafat din cauza unei apreicieri eronate a simplității estetice. Ceea ce trebuie reținut din aceste eșecuri este că ele nu sunt doar inevitabile, dar reprezintă partea esențială a progresului științei. Tot așa, trebuie înțeles procesul învățării, un drum cu multe dificultăți, pe care îl bătătorim timp îndelungat, uneori chiar întorcându-ne în același punct și reluând aceleași noțiuni, pentru ca finalitatea actului didactic să devină succes, să inspire progres.

Așadar, în încercarea de a defini eșecul și de a-l pune în relație cu școala – ca instituție gândită pentru a facilita accesul la cunoaștere, și în particular cu elevii, deci cu micii oameni în formare, cred că perspectiva generală legată de evoluție, răspunde unei necunoscute și invită la a face pași mărunți, dar siguri pentru a reuși.

Știu că adulții de cele mai multe ori sunt tentați să intervină în traseul natural al maturizării copilului, considerând că experiența lor de viață le-a oferit suficiente exemple de așa nu, idee foarte bine surprinsă de Oscar Wilde experiența e numele pe care fiecare îl dă propriilor greșeli, însă omit faptul că tocmai în acest lucru stă măreția succesului – a permite tinerilor să greșească, să se desprindă de rădăcini, pentru a-și îndrepta pașii spre propriul drum. Ne asumăm de cele mai multe ori responsabilitatea de a le ghida în mod excesiv pașii și deci, de a le întrerupe drumul firesc de a evolua.

Psihologul Daniel Kahneman, laureat al Premiului Nobel pentru economie a prezentat genial această optică Nu sunt prea optimist în privința capacității oamenilor de a-și schimba felul de a gândi, dar sunt foarte optimist în privința capacității lor de a detecta greșelile altora. Închei în aceeași notă optimistă articolul, susținând că trebuie să schimbăm mentalități, dacă vrem să fim exemple pozitive pentru ceilalți.