Succintă analiză plastică. Studiu de caz – compoziția Casa pădurarului a artistului vizual Viorel Mărginean
Viorel Mărginean[1] este un artist plastic român, contemporan. S-a născut în 1933, într-o familie de țărani din satul Cenade, din județul Alba.. Este membru de onoare al Academiei Române, din anul 2006.[2] De asemenea este și membru al Academiilor din Paris și Roma.[3]
Studiile și le realizează la Cluj, în cadrul Școlii Medii de Arte Plastice, apoi, în 1959 absolvă Universitatea Națională de Arte , din București, pe atunci, Institutul de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu”. Își continuă studiile artistice în SUA, Franța și Anglia.
Ocupă pe rând funcții importante în cadrul: Uniunii Artiștilor Plastici (1978 – 1989), director al Muzeului Național de Artă al României (1993 – 1995) și ministru al culturii în guvernul Nicolae Văcăroiu (1995 – 1996).[4]
Stilul său este unul marcat de puritatea și candoarea copilărească, pe care o va păstra de-a lungul întregului său parcurs artistico-plastic.[5]
Una dintre lucrările sale intitulată Casa pădurarului[6] este o posibilă anamneză a copilăriei, el fiind fiul unui brigadier silvic.
Viorel Mărginean, Casa pădurarului, 1980, ulei pe pânză, dimnesiuni 52 / 71 cm.
Lucrarea se află în colecția artistului plastic, prof. Vasile Celmare[7]
În cadrul acestei compoziții, plasticianul folosește elementele de limbaj plastic pentru a organiza spațiul plastic. Punctul, linia, forma și pata devin pe rând ”instrumente” pe care creatorul le pune în slujba artei. Pe lângă utilizarea liniilor curbe și frânte, folosite în construirea compoziției, Viorel Mărginean, pune în evidență și expresivitatea liniei, desenul formelor fiind unul dominat de linii subțiri și groase , dispuse oblic pe suprafața plastică.
Pendulând între pictural și decorativ, pata de culoare ocupă o mare întindere a spațiului compozițional. Tușele sunt în general agitate, elementele ce crează echilibrul fiind spațiile cu tușe plate, ce au menirea de a odihni ochiul privitorului, în demersul său de citire al imaginii.
Paleta cromatică a acestui tablou este dominată de contrastul cald rece (verde – roșu orange), armonia fiind obținută prin griul colorat obținut din amestecul celor două complementare (verdele și roșul). Non culorile joacă și ele un rol important în construirea imaginii plastice.
Atât lucrarea de față cât și întreaga operă a artistului Viorel Mărginean sunt demne de a fi considerate compoziții cu valoare patrimonială atât din punct de vedere estetic cât și din punct de vedere al expresivității plastice.
[1] Soția sa, Olga Morărescu Mărginean este, de asemenea, artist plastic, iar fiul artistului, Alexandru Mărginean a urmat cariera părinților, întregind ,astfel, cadrul artistic al familiei.
[2] Noi membri ai Academiei Romane, 28 martie 2006, Cronica Română
[3] Adina Nanu, Vezi? Comunicarea prin imagine, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2011, p. 15.
[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Viorel_M%C4%83rginean
[5] Adina Nanu, op. cit., p. 15.
[6] Titlul lucrării apare în albumul: Viorel Mărginean, Viorel Mărginean: pictură – desen – obiect, Regia Autonomă a Monitorului Oficial, București, 2004, p. 97.
[7] Imaginea este preluată din albumul Viorel Mărginean: pictură – desen – obiect, Regia Autonomă a Monitorului Oficial, București, 2004, p. 97.