Ce sunt artele vizuale?

Artele vizuale sunt acele creații la care te poți uita, precum un desen sau o pictură. În această listă am putea enumera: desenul, pictura, sculptura, arhitectura, fotografia sau filmul[1].

Artele vizuale sunt o clasă de forme de artă ce includ pictura, sculptura, filmul și fotografia precum și altele, arte ce se concentrează pe crearea lucrărilor ce se desfășoară în principal în mediul vizual, (deși pot include și elemente nonvizuale precum sunetul)”[2].

Arta în sine include și artele vizuale, iar multe componente ale artei includ aspecte legate de artele vizuale; astfel, definirea artelor vizuale nu poate fi strictă. În general, artele vizuale includ artele frumoase sau artele plastice, iar nu pe cele meșteșugărești. Uneori, artele vizuale sunt confundate cu artele frumoase, dar tehnicile de astăzi lărgesc spectrul artelor vizuale astfel încât acestea pot include mai multe domenii.

Artele plastice reprezintă cea mai bună modalitate de a stimula creativitatea și imaginiația copilului, însă beneficiile nu se opresc aici, acestea contribuind și la dezvoltarea fizică, socială, cognitivă și chiar emoțională a copilului[3].

Desenul

 ”Desenul reprezintă un gen de artă care stă la baza tuturor formelor de grafică. Elementul fundamental al desenului este linia, al cărei traseu redă aspecte din realitate sau exprimă forme imaginare, de la fantastic la abstract. Originea desenului este străveche. Primele manifestări de artă vizuală din istoria omenirii sunt desenele zgâriate pe pereții grotelor. În civilizațiile antice, desenele pe pergament și papirus echivalau cu scrierea. În Renaștere, desenul începe să dobândească independență, să fie semnat și căutat de colecționari ca operă de artă în sine.

Actul desenării este un mijloc de reprezentare a realității înconjurătoare și a ideilor în imagini artistice care evidențiază trăsăturile caracteristice ale obiectelor, formelor și culorilor, precum și relațiile ce există între diferite elemente ale acestora.

„Deși în înțelesul curent de astăzi desenul este un concept estetic autonom, funcția lui a fost și rămâne subordonată având rolul de a preceda și pregăti execuția operelor de pictură și sculptură, gravură, tapiserie, de a exprima concepția planurilor arhitectonice, de a oferi proiecte și modele în arta decorativă și în artizanat.”[4]

Ce înseamnă să desenezi?

Limbajul plastic are misiunea de a echilibra si armoniza relațiile copilului cu natura, cu ceilalți, cu sine. Datele obținute în urma investigației personalității copiilor prin această tehnică proiectivă oferă o imagine profundă asupra maturizării lor afective și de relaționare. Pe măsură ce desenează, gândirea încearcă să mențină ideea inițială, iar imaginația încearcă să aducă temele interioare în prim-planul trăirii. Trasajul liniilor, culorile folosite, geometria formelor, tema abordată, persoanele prezente în desen sunt caracteristici ale desenului pe baza căruia se încearcă descifrarea trăirilor copilului.

Desenul este o modalitate de comunicare ce permite copilului să exprime prin imagini ceea ce este dificil de surprins în cuvinte, să dea sens lumii sale interioare, să vorbească celuilalt, sieși, să-și descopere în concretul desenului propriile trăiri afective. Prin limbajul liniilor, al culorilor, al semnelor grafice, desenul și pictura exprimă percepțiile, reprezentările, emoțiile, cunoștințele receptate din diferite surse. Utilizând acest limbaj, copilul recreează un univers care l-a impresionat (un obiect, un personaj, un animal), se contopește cu acest univers.

”Desenul copilului este, pentru adult, un veșnic subiect de curiozitate. Pentru psiholog, pentru medicul pediatru sau psihiatru, desenul continuă să fie un ansamblu de semne și mai misterios. El este un mod de comunicare al copilului care nu stăpânește bine limba.

Într-o primă perspectivă desenul arată ce este subiectul, deoarece gesturile aparțin celui care desenează și urmele produse sunt expresia și traducerea momentană a existenței, a gândirii, a interiorității cuiva. Aceste urme marchează felul nostru de a fi, de a acționa, de a gândi; ele sunt la propriu și la figurat semnătura existenței noastre”[5]. Înțeleasă în acest fel, activitatea grafică ar putea fi o manifestare a unei stări psihice care ar asimila actul de a desena unor conduite de extensie a eului spre o lume simbolică.

Pictura

 ”Pictura este ramură a artelor plastice și modalitatea de expresie vizuală în imagini bidimensionale și culori așternute pe o suprafață plană. Aceste imagini pot fi executate pe carton, pânză, lemn, piatră, zid, sticlă, ceramică, cu ajutorul guașelor, acuarelelor, lacurilor, culorilor tempera sau acrilice, etc. Pictura este o reinterpretare a realității, o sugestie a imaginarului sau o reprezentare abstractă a unei idei. Însă, indiferent de natura sa, pictura emană emoția și sentimentul autorului, fiind punte între acesta și privitor, purtător de mesaj și conținut.”[6]

Așa cum s-a mai spus mai sus, pictura este o ramură a artelor plastice care interpretează realitatea în imagini bidimensionale. Conform Dicționarului explicativ al limbii române, cuvântul „pictură” mai poate însemna:

  • lucrare artistică executată de un pictor (tablou);
  • ansamblul creațiilor plastice care definesc personalitatea unui pictor;
  • ansamblul operelor, stilurilor și procedeelor specifice pictorilor dintr-o țară, dintr-o epocă, dintr-o școală etc.;
  • în literatură, o descriere sugestivă a fizicului și a caracterului personajelor, a unor scene din viața reală și din natură.

Prima formă de exprimare prin pictură la copiii mici este dactilopictura sau pictura cu degetelul. La această vârstă, copiii nu au bine dezvoltați mușchii mici ai mâinii și nu își pot coordona bine mișcările, fiindu-le foarte greu să picteze cu pensula. De aceea, învață să picteze mai întâi cu degetul, urmărind ca mai apoi să utilizeze pensula sau alte instrumente (vata, stampile etc).

Pentru dezvoltarea imaginației, educatoarele pot da copiilor teme concrete de realizat sau îi pot lăsa să aleagă singuri ceea ce vor să redea prin desen și culoare.

Modelajul

Modelajul este reproducerea plastică a unor obiecte. Modelajul este o activitate artistico – plastică, făcând parte din grupul artelor vizuale. Modelajele pot fi de mai multe tipuri, însă cele mai practicate sunt: modelajele în lut, modelajele în ceară, modelaje din plastilină, modelaje din hârtie, sau, de ce nu, modelaje din ipsos[7].

Modelajul este o activitate importantă la vârsta preșcolară. El stimulează dezvoltarea motricității fine și are efecte pozitive în pregătirea copilului pentru scris, pentru domeniul cunoașterii, al creativității și al exprimării copilului prin artă, arată Maria Bojneac în lucrarea sa ”Modelajul- începutul unei pasiuni”.

Modelajul, ca mijloc de realizare a activităților artistico-plastice, este una dintre cele mai plăcute activități și una dintre cele mai importante din programa activităților desfășurate în grădiniță. Importanța sa decurge din rolul pe care aceste activități îl au în dezvoltarea multilaterală a copilului. Astfel, modelajul contribuie la înzestrarea preșcolarilor cu unele deprinderi cum sunt acelea de a doza efortul și amplitudinea mișcării, de a ține corect unealta de scris în mână.

Modelajul contribuie, de asemenea, la dezvoltarea psihică a copilului. Se dezvoltă atenția, se dezvoltă operațiile gândirii, mai ales a gândirii logice, se dezvoltă spiritul de observație. Aceste activități dezvoltă și imaginația, dar contribuie și la formarea profilului moral.

La toate acestea se adaugă și mulțumirea pe care  o simte copilul atât în timpul lucrului, dar și atunci când realizează că din mâinile lui a ieșit un obiect cu care poate contribui la înfrumusețarea sălii de grupă. Modelajul este o sursă importantă a creativității și o formă de destindere la îndemâna fiecărui copil.

De-a lungul timpului, omul a găsit modalități variate de exprimare a trăirilor, sentimentelor și aspirațiilor sale prin gesturi, mimica, desen, muzică și cuvânt.

 La început, la vârsta preșcolară, copiii se exprimă mai greoi verbal alegând varianta exprimării grafice. Prin activități instructiv-educative structurate, copilul ajunge sa se exprime corect gramatical și cursiv, iar din punct de vedere plastic să se exprime prin desen, pictură și modelaj.

Activitățile artistico-plastice (desen-pictura-modelaj) sunt concepute conform nivelului de vârstă al copilului. Prin pictură, desen și modelaj adultul le formează copiilor deprinderi de lucru, capacități de exprimare, îl ajută pe copil să realizeze corespondențe între elementele de limbaj plastic și natură, stimulează expresivitatea și creativitatea și, nu în ultimul rând, dezvoltă armonios și multilateral personalitatea copiilor.

[1]  http://arthistory.about.com/cs/reference/f/visual_arts.htm , accesat la data de 14 iunie 2016

[2]  https://ro.wikipedia.org/wiki/Arte_vizuale, accesat la data de 14 iunie 2016

[3]  http://www.copilul.ro/copii-3-6-ani/dezvoltare/Influenta-artelor-plastice-in-dezvoltarea-copilului-a8158.html, accesat la data de 14 iunie 2016

[4]  ***Dicționar de artă, Forme, tehnici, stiluri artistice, Editura Meridiane, București, 1995

[5] Philippe Wallon, Anne Cambier, Dominigue Enggelhart, Psihologia desenului la copil,Editura Trei, București, 2009,  p.62

[6] http://sansapentruviitor.ro/wp-content/uploads/2013/07/Brosura-Pictura.pdf, accesat la data de 19 iunie 2016

[7] http://www.caricatura-ta.ro/news/Modelajul-o-ramura-a-artelor-plastice, accesat la data de 19 iunie 2016