Talentul unui copil de a cânta și talentul unui profesor de „a vedea”
Am putea pleca de la ideea că a fi muzical înseamnă a fi sensibil la muzică. Aceasta se refera la a fi influențați de muzica pe care o auzim. Se știe astăzi, dintr-o multitudine de studii ștințifice (dar care părinte nu a știut-o însă instinctiv?), faptul că bebelușii adorm mai ușor dacă aud muzică clasică. Oare ar adormi dacă ar asculta muzică rock? Cred ca știm cu toții răspunsul, chiar fără să facem apel la vreo cercetare științifică. Mergând mai departe, care copil nu reacționează balansându-se în ritmul muzicii atunci când aude o piesă muzicală veselă? El știe instinctiv care este caracterul unei piese și reacționează în consecință. Muzica tristă nu îl va face să sară bucuros când o aude, reacția lui fiind foarte clară, chiar fără a putea exprima acest lucru prin cuvinte.
Sunetele sunt într-o relație directă cu emoțiile, sentimentele. Muzica ne ajută să ne exprimăm printr-un alt limbaj decât cel în care folosim cuvintele, limbajul sunetelor. Fiind un limbaj care are acces direct către suflet, aflarea secretelor lui poate aduce un real beneficiu exprimării mai directe a unor trăiri interioare. Ceea ce cuvintele par a nu putea exprima, muzica o poate face într-un fel mai ușor. Și astfel, cunoașterea de sine se poate produce prin aceeastă descătușare de rigori și constrângeri. Aici ar putea să apară „talentul” unui copil. Talentul este totuși un lucru plin de mister, pentru că, avându-l, un copil pare a „ști” să exprime emoția muzicală. Este însă esențial să fie atras și sentimentul de gratitudine, pentru a putea permite copilului să dezvolte acest dar fără vanitate.
Am găsit un răspuns foarte interesant legat de ceea ce ar trebui să se afle la baza unei educații în artă, în cuvintele dlui Mircea Tiberian, pianist si compozitor de jazz. El considera că cei doi piloni care pot duce către o ineficiență a acestui sistem sunt „frica” și „sminteala”, bazate pe doua fraze: „e greu” și „sunt cel mai talentat”. Cu ce ar trebui înlocuite aceste „distrugătoare”? Cu un set de valori care ar trebui să conțină smerenia și afecțiunea pentru artă, precum și toleranța față de greșeală.
Având în gând mereu aceste valori, profesorul poate da copilului încrederea în responsabilitatea de a își urma inima, prin intermediul „urechii muzicale” în alegerea notelor pentru a forma universul sonor pe care să îl poată transmită celor din jur. Universul sonor care va fi umplut de copil prin capacitățile lui, fără a fi judecat sau comparat.