Teama de eșec. Cum să transformi frica în putere?

Există oameni care cred că pot face un lucru și alții care cred că nu pot. Și toți acești oameni au dreptate. E logic. Dacă eu cred că nu pot să îmi iau permisul de conducere, evident că nu voi da bani pentru a mă înscrie la școala de șoferi deoarece îi voi considera bani aruncați. Deci, care sunt șansele să am permis dacă eu am convingerea că nu îl pot lua?

La fel e în orice aspect al vieții. Dacă vreau ceva, primul pas să obțin acel lucru este SĂ CRED CĂ ÎL POT AVEA.

Preșcolaritatea este o perioadă esențială în formarea convingerilor despre eficacitatea personală („despre ce sunt eu în stare să fac”). Pentru a învăța să facă mai multe lucruri noi și pentru a-i motiva, copiii au nevoie de încurajări permanente. Uneori, adulții critică și acuză copilul pentru greșelile pe care le face, însă ei se află într-un moment de învățare intensivă și au nevoie de foarte multă repetiție și exercițiu pentru a își însuși un comportament.

Puține lucruri ne paralizează mai tare decât frica. Nimeni nu a rămas neatins de ea, nici măcar cei mai curajoși războinici din istorie. Diferența între oamenii obișnuiți și cei care par neînfricați este faptul că cei din urmă au învățat să controleze frica, s-o folosească în avantajul lor, s-o transforme în putere.

Frica de eșec este o trăire afectivă cu care majoritatea copiilor se confruntă la un moment dat, pe parcursul traseului lor școlar. Această frică se referă la o teamă accentuată că nu vor reuși să facă față cerințelor școlare, că nu vor ști să-și facă temele, că nu vor lua note bune, că se vor intimida când vor fi ascultați etc.

Există fel de fel de copii: unora le plac acțiunile și cascadoriile periculoase, altora le este frică să se dea cu rolele. Există și copii care nu vor să încerce nimic. Stau ore întregi pe marginea bazinului, fiindu-le teamă să sară în apă. Sau resping un joc nou de frică să nu piardă.

 Totul, de la a învața să meargă pe role sau pe bicicletă, până la a învață să scrie, este pentru ei periculos sau conține posibilitatea eșecului.

 De obicei, acești copii se auto-învinovățesc și sunt triști.

  Toți copiii cărora le este teamă de eșec se compară cu ceilalți și au impresia că nu sunt destul de buni. Vor să fie lăsați în pace, le place să se joace singuri, considerând că “cine nu riscă, nu dă greș”. De asemenea, au învățat că dacă nu pot să facă un lucru, altcineva îl va face întotdeauna în locul lor.

  În unele cazuri, copiii nu încearcă pentru că nu suportă să iasă pe locul al doilea. Sunt foarte exigenți cu ei înșiși și extrem de preocupați de ceea ce cred ceilalți despre ei. Acestor copii trebuie să le iasă totul bine din prima încercare. Ei nu-și dau seama că unele lucruri ies bine dacă exersezi.

 Conștiința faptului că ai un copil care nu se crede bun, îți dă impresia că tu, ca părinte, nu ești suficient de bun. Iar când nu vrea nici măcar să încerce un lucru pe care știi că-l poate face, te simți dezamăgit.

 Unele emoții și griji sunt copleșitoare pentru copil, dar dacă ai grijă să îi vorbești des despre aceste emoții, să îl ajuți să le înțeleagă și să își dea seama că sunt firești și că nu este nimic în neregulă cu el, va reuși să le învingă și de ce nu, să le folosească în mod constructiv la școală sau în proiectele personale.

Cum scăpăm de teama de eșec?

Când copilul resimte o oarecare teamă de eșec, fără să fie însă copleșit, este suficient să îl ajuți să-și depășească tendința de a renunța la activitatea de care îi este frică. Iată cum poți face asta:

•  Consolidează-i încrederea în propriile forțe, pregătindu-l cât se poate de bine înainte de a-l îndemna să-și ia inima în dinți și să îndrăznească.
•  Când e vorba de sporturi, explică-i ce implică acel sport, care sunt regulile acestuia și apoi înscrie-l la un club.
•  Încurajează-l mereu.
•  Nu începe cu activități prea grele.
•  Ridică-i “ștacheta” puțin câte puțin.
•  Dacă îl corectezi prea mult, va considera că acest lucru e o dovadă de incompetență.
•  Chiar dacă încearcă se se eschiveze, încearcă să-l implici mereu în câte ceva. Are nevoie de foarte multe încurajări ca să nu se lase păgubaș.
•  Încurajează-l chiar și atunci când dă greș. Pune accentul pe partea plăcută a unei activități, și nu pe rezultat: “Nu renunța!”, “Știu că poți!”
•  Ajută-l să fie mai puțin exigent cu el însuși, amintindu-i că “nimeni nu e perfect” și că “toți facem greșeli”.
•  Ai răbdare. Lăuda-l foarte tare când face din proprie inițiativă un efort. Insuflă-i curajul de a fi imperfect!

Ce să nu faci:

•  Nu-l împinge de prea mic în anumite activități. La patru ani unii copii sunt prea mici să învețe literele sau să ia lecții de pian.
•  Nu-l compara cu alți copii.
•  Nu-l critica și nu folosi astfel de expresii: “Mă așteptam la mai mult din partea ta” sau “Și sora ta, care este mai mică, a reușit”.

Consecințele fricii de eșec pot fi următoarele:

–   refuzul de a mai merge la grădiniță/școală,
–   o stare de apatie și tristețe generală,
–   lipsa apetitului pentru mâncare și lipsă de somn,
–   oboseală continuă și accese de plâns,
–   evitarea celorlalți copii și teama de a fi pus să răspundă în fața clasei,
–   eforturi substanțiale pentru a învăța acasă, dar care nu se văd în mediul școlar din cauza blocajului ce poate să apară,
–   rezultate școlare scăzute, în ciuda faptului că învață.

Așadar, teama de eșec este o tendință firească a noastră, a tuturor. Copiii au nevoie de instrumente mentale speciale pentru a face față eșecului fără teamă. Numai așa vor fi încrezători și stăruitori.

Iată o modalitate aparte de a-i ajuta pe copii să depășească frica de eșec pe care eu, ca educator, o folosesc de fiecare dată când mă confrunt cu astfel de situații: lecturarea unei povești terapeutice.  Mai jos aveți un model de poveste terapeutică.

Povestea Iepurașului Rică
(Pentru copiii care se tem să greșească)

“Iepurașul Rică era un iepuraș foarte vesel. Îi plăcea să se joace, să cânte, să danseze, să construiască și să meargă la grădiniță, pentru că acolo învăța tot felul de lucruri minunate. În plus, avea o mulțime de prieteni. Cel mai bine se împăca cu o fetiță iepuraș. Ea era singura fetiță din grupa iepurașilor. Nu-i păsa dacă ceilalți colegi spuneau că nu e potrivit să se joace cu fetițele. El făcea o mulțime de jocuri interesante cu prietena lui. Avea și prieteni băieței iepurarși.

 În ultima vreme, iepurașul nostru avea o mare îngrijorare: îi venise în minte că el trebuie să facă toate lucrurile foarte, foarte bine. Dorea să o impresioneze pe Bunica Rica, pe prietena lui și pe mama. De aceea, Iepurașul Rică se supăra foarte tare dacă se întâmpla să nu știe ceva la grădiniță, dacă greșea ceva la o fișă de lucru sau depășea spațiul în timp ce colora. În același timp însă, nu voia să se dea de gol și să le arate și celorlalți cât de supărat este în realitate. Simțea că tot corpul îi amorțise și că se mișcă foarte greu. Uneori îi venea să plângă de supărare, dar se gândea că se va face de rușine. Așa că prefera să sufere în tăcere. Erau atâtea lacrimi adunate. Într-o zi s-a hotărât că trebuia să scape cumva de ele.

 Cerea voie la baie de multe ori să mai scape de lacrimile adunate. Credea că asta e  soluția cea mai bună. După un timp obosise de atât mers la baie. Ca să-i fie mai ușor, a cerut ajutorul unei zâne care locuia în pădurea din apropiere, Zâna Pădurii. Așa că, pe când Iepurașul Rică se întorcea de la grădiniță, i-a ieșit în cale și i-a spus :

– Știu despre supărarea ta. Îți voi pune trei întrebări magice și, dacă vei ști răspunsul la ele, supărarea ta va dispărea.

 Prima întrebare a fost : Cine din întreagă pădure reușește să facă întotdeauna toate lucrurile bine, fără să greșească niciodată?

 A două întrebare : Ce se întâmplă când greșim?

 A treia întrebare : Ce înseamnă prietenia?

 Zâna Pădurii i-a dat trei zile iepurașului pentru a găsi răspunsurile. Iepurașul Rică a stat și s-a gândit, a încercat să găsească răspunsurile la cele trei întrebări.

 În prima zi, a găsit răspunsul la prima întrebare : nimeni nu face întotdeauna toate lucrurile bine. La început era cât pe ce să spună că bunica Rica face întotdeauna lucrurile bine, dar și-a adus aminte că și ea uită uneori anumite lucruri și spune: “Vai ce neatentă sunt!” După ce a găsit răspunsul la această întrebare, Iepurarsul Rică a simțit cum supărarea sa se împuținase deja.

A două  zi, a găsit răspunsul la cea de-a doua întrebare. Chiar s-a întâmplat să greșească ceva la grădiniță. A stat să vadă cum îl privesc cei din jur. Prietena lui l-a iubit la fel de mult, bunica Rica nu l-a certat, mama și tata l-au iubit ca în fiecare zi, jocurile i-au părut la fel de amuzante și plăcute. În plus a avut și o surpriză: pentru că nu s-a mai supărat când a greșit, Zâna l-a ajutat să găsească soluția potrivită pentru a-și îndrepta greșeala. Bunica l-a lăudat că și-a recunoscut și reparat greșeala. Deja Rică scăpase de o mare parte din supărare.

În a treia zi, Iepurașul Rică a găsit răspunsul și la cea de-a treia întrebare. S-a gândit  la prietenii lui și și-a dat seamă că îi iubește la fel de mult chiar și atunci când greșesc. Atunci, ca prin minune, odată cu frica de a-și pierde prietenii, a dispărut și ultima picătură de supărare.

Iepurașul Rică știa că este posibil să se mai supere câteodată, dar era convins că la orice problemă poate găsi o soluție. Mai știa că supărarea împărtășită cu cei apropiați trece mai repede. În sfârșit, a respirat ușurat și a simțit că este ușor că un fulg.”

Închei aceste rânduri prin a spune că drumul spre dobândirea unui nou comportament trece prin multe greșeli și eșecuri; ele sunt prețul pe care-l plătim pentru a ne îmbogăți înțelegerea și pentru a acumula noi capacități. Exemplul copilului care cade înainte de a învăța să se țină pe picioare și niciun părinte normal nu se gândește să-l pedepsească pentru acest eșec trebuie să ne stea mereu în față.

Referințe:

Elliot, A.,Thrash,T.M.(2004).The intergenerational Transmission of fear of failure, Personality and Social Psychology

Petrovai, D., Petrică, S., Preda, V., Brădișteanu, R., Pentru un copil sănătos emoțional și social, V& I Integral.