TELEVIZORUL – ÎNTRE EXTAZ ȘI AGONIE

Prezență nelipsită în casele noastre, televizorul poate să devină din prieten – dușman. “Dependența de micul ecran naște monștri. “ – este o expresie des întâlnită în articole de presă și studii despre emisiunile tv și infuența acestora.

Asa cum avertizează medicii și psihologii, maladiile cele mai grave ale secolului XXI nu vor fi cele somatice, gen cancer sau boli cardiace, ci cele psihice. Statisticile arată că: unul din trei oameni din țările industrializate au suferit sau suferă de depresie; unul din zece europeni se confruntă cu atacuri de panică; rata sinuciderilor în multe țări ale continentului european a ajuns la cote mai mult decât alarmante; consumul de medicamente psihotrope „tari” tinde să se generalizeze. Și atunci, apar întrebarile: “Ce se întâmplă cu echilibrul sufletesc al oamenilor?”,”Care sunt cauzele pentru care mulți dintre noi ajungem să ne înstrăinăm de noi înșine, devenind depresivi și alienați?”. Unul dintre răspunsuri este surprinzător: dependența. Și de dat aceasta nu este vorba de „clasicele” dependențe legate de alcool, tutun, droguri, ci de aparent nevinovatele obișnuințe ale omului modern: un om conectat aproape permanent la programele TV, supraalimentat cu hrană, cel mai adesea nocivă, familiarizat mult peste limită, din cauza mijloacelor media, cu fațetele extreme ale violenței și sexualitatii, un om care se pierde în lumea virtuală a Internetului sau a jocurilor electronice. Toate aceste „facilități” ale civilizatiei au ajuns să se insinueze în viața noastră, să ne influențeze copleșitor de puternic emoțiile, desprinzandu-ne pe nesimțite de eul nostru profund.

Statisticile spun că un român se uită în medie între 3 și 4 ore la televizor. O cifră destul de mare, dar rezonabilă la prima vedere. Spunem la prima vedere, pentru că, la o analiza psihologică profundă, acest bilanț poate fi unul dezastruos. Pentru că exact cele câteva ore petrecute după-amiaza și seara în fața ecranului reprezintă, de fapt, timpul cel mai prețios, care ar trebui de regulă acordat familiei și prietenilor, dezvoltării intelectuale, activităților recreative, menținerii condiției fizice. În fapt, un furt de viață personală care duce – pe nesimțite, dar sigur – la apariția unor tulburări emoționale și psihice. Studii recente, realizate în Romania, arată că, în ultimul deceniu, de când fenomenul TV a luat și la noi amploare, oamenii tind să fie tot mai singuri, nu reușesc să mai trăiască armonios în cuplu, se confruntă cu tot felul de conflicte, din cauza unei incapacități de comunicare. Desigur, ar fi exagerat să spunem că de vină este numai și numai televizorul, dar cu siguranță el joacă un rol important. Studii recente ale unor cercetători americani și europeni, care au vrut să afle care sunt consecintele psihologice ale vizionarii de zi cu zi a programelor de televiziune arată cum se răsfrânge  influența programelor urmărite asupra micilor și  marilor devoratori de televizor.

În doze mici, spre deosebire de alte droguri, vizionarea TV nu are efecte perturbatoare. Din contră, apare o stare de relaxare, de transpunere placută, față de ceea ce se petrece pe ecran. Fenomenele negative la care se referă cercetătorii se instalează după circa o oră de stat la televizor și sunt lesne de observat. În primul rând, atenția ne este puternic atrasă de ceea ce se petrece pe ecran și nu mai răspundem la stimulii din jur. Dacă, de pildă, cineva încearca să intre în discuție cu noi, ne rupem cu greu ca să dăm răspunsuri coerente. În faza următoare, se creează o stare de pasivitate interioară, în care ne limitam doar să primim ceea ce se petrece pe ecran, fără a mai interpreta și filtra. După câteva ore bune de vizionare, modificările psihologice ale telespectatorului sunt clare: el se mobilizează greu la o activitate care-i solicită atenția și inteligența, prezintă o clară incapacitate temporară de efort fizic, apare o stare de somnolență sau, din contră, de neliniște.

În general, după o vizionare de peste trei ore, capacitatea de comunicare este vădit diminuată. Sensibilitatea la emoțiile celorlalți este redusă, iar capacitatea de exprimare este și ea diminuată. În fine, testele făcute de specialiști au arătat că reflexele la volan, simtul echilibrului, acuitatea văzului, funcționarea digestiei și a metabolismului sunt clar afectate după vizionarea prelungită la televizor.

Cei mai afectati, atât la nivel fizic, cât și psihic, sunt copiii. Aceste considerații succinte țin însă cont doar de aspectul cantitativ al vizionării la televizor, nu și de cel calitativ .