Temele de vacanță: pro sau contra?

Temele de vacanță reprezintă un subiect intens dezbătut de-a lungul anilor și care separă în tabere diferite copiii, parinții și profesorii. Cei care insistă cel mai mult asupra importanței temelor de vacanță sunt, probabil, profesorii. De cealaltă parte, cei care luptă cu îndârjire să scape de ele, pentru că le consideră o povară, sunt copiii. Pentru majoritatea copiilor, temele de vacanță reprezintă o formă de pedeapsă, o sarcină neplăcută menită doar să le răpească timpul prețios de joacă. (Au și ei dreptatea lor, nu-i așa?)

Părerea părinților este undeva la mijloc: unii părinți își doresc teme pentru copiii lor argumentând că, și în vacanță, copiii trebuie să își reactualizeze cunoștințele, să pună în practică ce au învațat de-a lungul unui an școlar, „ca să nu uite și ca să aibă un program, nu doar să bată mingea toată ziua!”
Există numeroase studii despre eficiența temelor de vacanță, despre importanța lor și, spre surprinderea mea și a celor mai mulți profesori, probabil, rezultatele studiilor arată că un volum mare de teme nu atrage după sine un nivel academic mai înalt din partea elevilor. Se pare că elevii care primesc mai multe teme nu au performanțe mai bune decât cei care primesc mai puține sau deloc, din contră, acești copii se simt mai împovărați, se simt nedreptățiți și nefericiți pentru că își petrec timpul liber facând ceva ce nu le face plăcere, facând ceva împotriva voinței lor.
Se pare că, și în cazul temelor, ca în orice altă situație de viață, mai importantă este calitatea și nu cantitatea.

Conform studiilor, temele sunt mai eficiente în rândul elevilor mai mari, care se pregătesc pentru examene, de exemplu, care sunt mai conștienți de nevoile lor de a consolida ceea ce au învățat la școală și care, din această perspectivă nu mai privesc temele ca pe o povară, ci ca pe o necesitate.

În cazul copiilor de vârstă mai mică, studiile arată că temele de vacanță sunt aproape ineficiente, pentru ca sunt privite cu aversiune de către elevi, sentiment ce reprezintă un real obstacol în calea învățării. Pentru aceștia, însă, există nenumărate alternative, nenumărate activități plăcute, interesante, pe parcursul vacanțelor, activități din care copiii pot învăța lucruri noi și care ar putea înlocui cu succes temele de vacanță: lectura de plăcere (nu cea impusă), vizite la muzee, munca de voluntariat, excursiile, drumețiile, cercetarea personală pe o temă la alegere etc. Din toate acestea, copilul poate învăța ceva fără a se simți constrâns, fără a avea sentimentul că face ceva ce nu își dorește, ceva inutil pentru el.
Vacanțele ar trebui să ofere copiilor ocazia de a încerca experiențe noi, de a-și petrece mai mult timp cu familia și cu prietenii, de a-și clădi amintiri, iar toate acestea sunt aspecte la fel de importante ca și școala.
Și dacă ar fi să pledăm în favoarea temelor de vacanță, atunci acestea ar trebui să fie scurte, de dificultate medie sau ușoară, atractive, să stârnească interesul copiilor și să nu le răpească prea mult timp. Daca scopul educației este să inspire și să insufle copiilor dragostea pentru învățătură, atunci temele trebuie să fie de așa natură încât să nu fie resimțite ca o povară, să nu ucidă plăcerea de a învăța.
De asemenea, un alt aspect important ce trebuie avut în vedere este gradul de implicare al părinților în temele copiilor. Părinții ar trebui fie cel mult niște supervizori, ar trebui să își arate disponibilitatea de a-i ajuta pe copii acolo unde au nevoie. Din păcate, de foarte multe ori, părinții trec foarte ușor de la stadiul de a-i ajuta pe copii la acela de a le face temele ei înșiși. Părinții trebuie să înțeleagă că, făcând acest lucru, nu le oferă un ajutor real copiilor, ci doar îi împiedică să gândească independent.
Temele de vacanță reprezintă, cu siguranță, un subiect de discuție inepuizabil, argumentele pro și contra nu vor înceta să curgă. Totuși, din punctul meu de vedere, există o situație ideală, pe care orice profesor și-ar dori-o: există situații în care copiii cer teme de vacanță sau de weekend pentru că le face plăcere să lucreze, pentru că simt nevoia să consolideze ceea ce au învățat la școala, pentru că temele repezintă pentru ei ceea ce profesorii și-ar dori să reprezinte pentru toți elevii, și anume o modalitate plăcută, interesantă de a petrece o parte din timpul lor liber. În acest caz, tema nu mai este resimțită de elev ca o povară, dimpotrivă, copilul se simte împlinit atunci când își face temele, iar beneficiile sunt enorme pentru copil și calitatea temelor este indiscutabilă. O astfel de atitudine întărește relația profesor-elev (profesorul devine persoana care îi furnizează elevului teme/subiecte interesante și nu persoana care îl pedepesește, dându-i teme), dar și relația părinte-elev.
Mi s-a întâmplat de multe ori ca elevii mei să-mi ceară teme de weekend sau de vacanță, chiar și elevii de școală primară. Este minunat când, un elev de clasa a II-a, de exemplu, îți cere teme și îți spune că lui îi fac plăcere și nu îl obosesc. Te simți mândru și împlinit ca profesor și resimți din plin utilitatea muncii tale.
BIBLIOGRAFIE:

http://articles.latimes.com/2009/mar/22/local/me-homework22
http://ww2.kqed.org/mindshift/2011/12/30/21-things-that-will-be-obsolete-in-2020/
http://today.duke.edu/2006/03/homework.html