Textele biblice ca surse istorice. Principii hermeneutice în Evanghelia după Matei

Evanghelia după Matei poate fi considerată, fără îndoială, ca o punte între Vechiul și Noul Testament, făcând cel mai bine și cel mai firesc legătura între cele două, materializând cel mai convingător continuitatea celor două Legăminte. Evanghelia e adresată iudeilor și iudeo-creștinilor, răspunzând nevoii delimitării din ce în ce mai ferme a Bisericii de Sinagogă și a eleborării raportului dintre Evanghelie și Legea vetero-testamentară, cea din urmă împlinindu-se în cea dintâi.

Se poate observa pe parcursul Evangheliei că Matei citează cel mai mult din Vechiul Testament dintre evangheliști, articulându-și cartea sa la Vechiul Testament nu numai ca limbaj, dar și cu scop teologic. Se poate distinge acest aspect din folosirea de 11 ori, cu foarte mici modificări a formulei prin care introduce citate din Vechiul Testament: Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul… tou/to de. o[lon ge,gonen i[na plhrwqh/| to. r`hqe.n u`po. kuri,ou dia. tou/ profh,tou le,gontoj\ (1,23; 2,15; 2,23; 3,3; 4,14-16; 8,17; 12,17-21; 13, 14-15; 21, 4-5; 26,56; 27,9-10).

Genul literar folosit de către evenghelist permite să determinăm mai bine istoricitatea textelor la care ne referim. Se poate constata cu ușurință că Matei s-a inspirat din din episoade și motive teologice vechi-testamentare, făcând acest lucru, fie explicit, citând texte, ori faând referire la anumite personaje, locuri și evenimente vechi-testamentare care își gasesc corespondență în viața Mântuitorului. Exegeții au luat in considerare literatura iudaică din vremea evangheliștilor pentru a cunoaște modul în care este interpretată Scriptura. O forma caracteristic iudaică a fost numită midrash. Acesta este considerat un gen literar care constă într-o reflecție asupra scrierilor scripturistice, pentru a le interpreta, actualizând evenimentele din vechime în perspectiva actualității. Midrash-ul poate fi de doua feluri, midrash halakah sau moral, care încearcă să actualizeze normele morale și midrash haggadah sau istorico-narativ, dacă reflecția actualizată privește personaje sau istorisiri de de fapte conținute în Scriptură. Sf. Matei va utiliza aceste tehnici rabinice, făcând apel la modelele vechi testamentare, Mântuitorul devenind măsura Scripturii. Se pleacă de la viața Mântuitorului pentru a vedea în ea plinirea sau desăvârșirea Vechii Legi.

Textul:

1.Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând:

2. Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui.

3. Și auzind, regele Irod s-a tulburat și tot Ierusalimul împreună cu el.

4. Și adunând pe toți arhiereii și cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos?

5. Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că așa este scris de proorocul:

6. “Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu ești nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieși Conducătorul care va paște pe poporul Meu Israel”.

7.Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua.

1.Τοῦ δὲ Ἰησοῦ γεννηθέντος ἐν Βηθλέεμ τῆς Ἰουδαίας ἐν ἡμέραις Ἡρῴδου τοῦ βασιλέως, ἰδοὺ μάγοι ἀπὸ ἀνατολῶν παρεγένοντο εἰς Ἱεροσόλυμα

2. λέγοντες· ποῦ ἐστιν ὁ τεχθεὶς βασιλεὺς τῶν Ἰουδαίων; εἴδομεν γὰρ αὐτοῦ τὸν ἀστέρα ἐν τῇ ἀνατολῇ καὶ ἤλθομεν προσκυνῆσαι αὐτῷ

3. ἀκούσας δὲ ὁ βασιλεὺς Ἡρῴδης ἐταράχθη καὶ πᾶσα Ἱεροσόλυμα μετ᾽ αὐτοῦ,

4. καὶ συναγαγὼν πάντας τοὺς ἀρχιερεῖς καὶ γραμματεῖς τοῦ λαοῦ ἐπυνθάνετο παρ᾽ αὐτῶν ποῦ ὁ χριστὸς γεννᾶται.

5. οἱ δὲ εἶπαν αὐτῷ· ἐν Βηθλέεμ τῆς Ἰουδαίας· οὕτως γὰρ γέγραπται διὰ τοῦ προφήτου·

6. καὶ σὺ Βηθλέεμ, γῆ Ἰούδα, οὐδαμῶς ἐλαχίστη εἶ ἐν τοῖς ἡγεμόσιν Ἰούδα· ἐκ σοῦ γὰρ ἐξελεύσεται ἡγούμενος, ὅστις ποιμανεῖ τὸν λαόν μου τὸν Ἰσραήλ.

7. Τότε Ἡρῴδης λάθρᾳ καλέσας τοὺς μάγους ἠκρίβωσεν παρ᾽ αὐτῶν τὸν χρόνον τοῦ φαινομένου ἀστέρος,

Versetul 1 ne oferă coordonatele temporale ( pe vremea regelui Irod cel Mare – 37-4 îHr), cele geografice ( Răsărit, Betleem și Ierusalim) și principalele personaje ale acestui episod (Irod, magii și Pruncul Iisus). Episodul începe cu venirea unor magi la Ierusalim. Din descriere, Sf. Evanghelist îi consideră pe magi niște persoane culte, astromoni, care, deși erau păgâni, recunosc semnele nașterii Mântuitorului și vin să I se închine. Cine sunt acești magi e greu de spus, dar evenimentul își gasește corespondent în Vechiul Testamnent la Isaia 60, 3, 6 (3. Și vor umbla regi întru lumina ta și neamuri întru strălucirea ta. 6. Caravane de cămile te vor acoperi, și dromadere din Madian și Efa. Toate sosesc din Șeba, încărcate cu aur și cu tămâie, cântând laudele Domnului.) și Psalmul 71, 10-11 (10. Împărații Tarsisului și insulele daruri vor aduce, împărații arabilor și ai reginei Saba prinoase vor aduce. 11. Și se vor închina lui toți împărații pământului, toate neamurile vor sluji lui.) În această perspectivă au fost considerați regi.

Evanghelistul arată locul nașterii pentru a reaminti profeții mai vechi, printre care cea de la Mih 5,1 pe care o va relua in text integral imediat, dar și Fac 49, 10. Este important de subliniat că nu se mai găsesc alte mentionări în Sf. Evanghelii despre nașterea lui Iisus la Betleem, de aceea critica liberală consideră că nașterea în Betleem ar fi inventată pentru a confirma autenticitatea descendenței davidice, dar și pentru a elimina disprețul din partea iudeilor, care-L considerau pe Iisus originar din Nazaret.

Aflăm că magii vin la Irod, care era regele Iudeii și îl întreabă unde este Regele Iudeii care S-a născut. Se pun, aici, față în față două regalități, cea falsă, a lui Irod și cea adevărată, a lui Hristos.

Magii își declară apoi scopul calătoriei, acela de a veni și a se închina în fața Celui a cărui stea au vazut-o. Tema stelei din capitolul 2 este foarte controversată, ridincând probleme exegeților. Pe langă interpretarea comparativă cu alte religii și credințe antice, trebuie luată în considerare interpretarea istorico-mesianică, care pune în legătură steaua din Evanghelia după Matei cu proorocia lu Varlaam din Numeri 24, 17, care vorbește de steaua ce va răsări din Iacov: Îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel și va lovi pe căpeteniile Moabului și pe toți fiii lui Set îi va zdrobi. Aci este destul de important de văzut perspectiva lui Matei, care spre deosebire de Varlaam pentru care steaua indică persoana lui Mesia, în care steaua este văzută doar ca un semn al lui Mesia. Interesant este că pentru Sfinții Părinți proorocia din Numeri stă la baza interpretării apariției stelei. Sfântul Iustin Martirul și Filosoful o interpreta astfel: El (Hristos) avea să răsară ca o stea pentru neamul lui Avraam, Moise însuși a arătat aceste cuvinte: Va răsări stea din Iacov și un conducător din Israel. Căci la nașterea Lui răsărind pe cer o stea, cum scrie în Memoriile Apostolilor Lui, magii din Arabia care ai luat cunoștință din aceasta au venit și I s-au închinat Lui.

Vestea nașterii Regelui iudeilor i-a provocat lui Iron o mare indinare, tulburându-se. Prin folosirea apelativului de rege, atât pentru Irod cel Mare, cât și pentru Iisus, în versetele 2 și 3, Matei reușește să creeze un contrast din prezentarea celo două personaje. Mai mult decât atât, nu numai Irod se tulbură, ci întregul Ierusalim, capitala poporului făgăduințelor care reacționează paradoxal, prin tulburarea, la vestea că promisiunile mesianice se împlinesc în acel moment. Irod cheamă la el cărturarii și fariseii care trebuiai să dea un răspuns cu privire la locul nașterii lui Mesia. Răspunsul care identifică acest loc cu Betleemul este motivat de textul profetului Miheia (5,2). Vom observa că această citare a evanghelistului nu corespunde nici cu textul ebraic (TM), nici cu cel grecesc (LXX). Vom cita toate versiunile în originar pentru a putea vedea diferențele.

καὶ σύ Βηθλεεμ οἶκος τοῦ Εφραθα ὀλιγοστὸς εἶ τοῦ εἶναι ἐν χιλιάσιν Ιουδα ἐκ σοῦ μοι ἐξελεύσεται τοῦ εἶναι εἰς ἄρχοντα ἐν τῷ Ισραηλ καὶ αἱ ἔξοδοι αὐτοῦ ἀπ᾽ ἀρχῆς ἐξ ἡμερῶν αἰῶνος (Mih 5,1 LXX)

צָעִיר֙ לִֽהְיוֹת֙ בְּאַלְפֵ֣י יְהוּדָ֔ה מִמְּךָ֙ לִ֣י יֵצֵ֔א לִֽהְי֥וֹת מוֹשֵׁ֖ל בְּיִשְׂרָאֵ֑ל וּמוֹצָאֹתָ֥יו

מִקֶּ֖דֶם מִימֵ֥י עוֹלָֽם׃

(Mih 5, 1 TM)

καὶ σὺ Βηθλέεμ, γῆ Ἰούδα, οὐδαμῶς ἐλαχίστη εἶ ἐν τοῖς ἡγεμόσιν Ἰούδα· ἐκ σοῦ γὰρ ἐξελεύσεται ἡγούμενος, ὅστις ποιμανεῖ τὸν λαόν μου τὸν Ἰσραήλ. ( Mt 2,6 BGT)

Este posibil ca în textul de la Matei să existe o influență din textul de la 2 Regi 5, 2. Diferențele sunt vizibile în citarea lui Matei față de celelalte tradiții textuale, Matei folosește expresia Betleem, pământul lui Iuda, spre deosebie de Betleem Efrata (TM) și de Betleeme, casa Efratei (LXX). Această diferență textuală s-ar explica prin faptul că pentru Sf. Evanghelist descendența iudaică a lui Mesia este importantă și în sens geografic, originea din Betleem a lui Iisus, interpretată în lumina vechilor profeții, devine o confirmare a demnității Sale mesianice, potrivit liniei regelui David, originar din Betleem. Expresia nu ești nicidecum cel mai mic, este în contrast atât cu Textul masoretic, cât și cu Septuaginta, însă coresăunde istoriei, deoarece, Betleemul, cetatea unui clan, o cetate neînsemnată, va deveni un loc privilegiat în istoria mântuirii. Și cuvintele din tine va ieși conducătorul se deosebește de cele două versiuni. Menirea acestui conducător este precizată de o citare sin 2 Reg 5, 2, care se deosebește de TM și LXX, schimbând persoana va paște pe poporul Meu Israel. Interpretarea cuvântului profetic în sens hristologic de către evanghelist, prin adaptarea la textul din 2 Regi, pentru a explica rolul celui ce va conduce, subliniază încă o dată că Iisus este Fiul lui David. Faptul că această profeție biblică este pusă în text în contextul discuție dintre Irod și conducătorii poporului, și nu prin intermediul discursului direct, neconstituind un comentariu obișnuit al evanghelistului, are scopul de a evidenția și mai mult refuzul lor de a-L primi pe Mântuitorul ca Mesia, în Persoana căruia se împlinesc toate profețiile.

În continuare capitolului din Evanghelie vor urma uneltirile lui Irod și fuga Sfintei Familii în Egipt. Aici este foarte important de analizat cum autorul folosește tipologia Moise- Iisus, scena cu Irod și magii fiind doar o introducere a acestei principale teme a capitolului 2.

Așadar am văzut că Sfântul Evanghelist Matei folosește o serie întreagă de procedee specifice lumii iudaice (midrash-ul, tipologia), cu scopul de a demonstra că vechile profeții mesianice se împlinesc în Persoana Mantuitorul Iisus Hristos, care este Fiul lui David și adevăratul Rege al lui Israel.

Bibliografie:

Bible Works 7 (pentru toate textele biblice folosite).
BIBLICAL INTERPRETATION IN EARLY CHRISTIAN GOSPELS, Volume 2: The Gospel of Matthew , Edited by Thomas R. Hatina, T&T Clark.
Sfantul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, PSB. 23, trad. Pr. D. Fecioru, București, E.I.B.M.BO.R., 1994.
Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, Dialog cu iudeul Trifon, PSB. 2, Bucuresti, E.I.B.M.BO.R, 1980.
PREDA, Lect. Dr. Constantin, Cartea neamului lui Iisus Hristos, București, E.I.B.M.B.O.R., 2006.