Timp pentru joc

Pentru copii, jocul este mișcare, învățare, distracție, este parfumul copilăriei. Copiii cresc rapid într-o lume în continuă mișcare care parcă nu pare pregătită niciodată să întâmpine nevoile acestora, așa cum și-ar dori ei, după putința lor. În mod constant, copiii au tot mai puțin timp să se joace, față de copiii din generația anterioară. Din ce în ce mai des, timpul este programat minuțios, copiii participând la numeroase activități prestabilite, planificate. Nimic la întâmplare.

Este momentul să pledăm pentru joc, pentru timp de calitate, care să zboare pe neobservate și care să plutească pe un nor pufos, către țara poveștilor cu Feți Frumoși și Ilene Cosânzene. Este timpul să acordăm copiilor răgaz pentru visare, pentru gânduri care vin și pleacă fără să țină cont de timp, de agenda încărcată care deja, îl împovărează pe micul “adult”.

Despre joc:

Activitățile ludice cuprind o varietate deosebită a jocurilor, fapt care a dus la existența unei clasificări multiple. Aceste clasificări pleacă de la ideea caracteristicilor jocurilor: simple sau complexe, după un criteriu sau mai multe.

Decrat împarte jocurile în:

• Jocuri ereditare: de urmărire, luptă
• Jocuri de imitație: cu praștii, cu arc
• Jocuri de imaginație: în care se mimează sau se metamorfozează funcții, obiecte

Jean Piaget, pornind de la ideea că însușirile psihice au cel puțin trei caracteristici: fizic, de funcție și stabil, grupeza jocurile în trei categorii:

• Jocuri-exercițiu
• Jocuri simbolice
• Jocuri cu reguli

H. Wallon aprecia jocul ca fiind o activitate prin care, în acțiunea directă cu obiectele și ființele ce-i înconjoară, copiii explorează treptat lumea, își lărgesc aria de cunoaștere, își satisfac nevoia de înțelegere și de mișcare, își măresc încrederea în forțele proprii, își conturează personalitatea, devin conștienți de potențialul lor.

O clasificare care să fie unanim acceptată a jocurilor este greu de realizat. Pedagogia generală clasifică jocurile în următoarele trei categorii:

• jocuri de creație;
• jocuri de mișcare;
• jocuri didactice.

Jocurile de creație sau simbolice

Jocurile simbolice sunt printre preferatele copiilor de toate vârstele. La început, suportul părinților/cadrelor didactice va fi mult mai mare. Pe măsură ce copiii își dezvoltă limbajul și vocabularul, aceste jocuri îi preocupă tot mai mult pe copii, vor începe să se joace individual sau în grup. Prin stimularea imaginației și creativității, copiii pot deveni oricine își doresc. Se comportă și vorbesc ca și o altă persoană sau un personaj din povești, favorizând dezvoltarea abilităților de autoreglare dar și a funcțiilor executive: memorie, atenție, abilități de planificare și organizare.

A fi capabil să pretinzi că ești altcineva este o importantă abilitate mentală pe care copilul o dobândește dacă este implicat și în astfel de jocuri.

Jean Piaget aprecia că jocul simbolic realizează un echilibru afectiv raportat la complexitatea stimulilor, a cerințelor și a regulilor lumii înconjurătoare.

Aceste jocuri se desfășoară sub două forme:

• jocuri cu rol, atunci când copiii interpretează diferite roluri inspirate din viața cotidiană, reale sau imaginare
• jocuri de construcție, când, cu ajutorul unei diversități de materiale creează diferite construcții ca rezultat al imaginației și fanteziei creatoare

Prin intermediul jocurilor de creație copilul se identifică cu diferite personaje imaginare, interpretând roluri, trăind la intensitate maximă emoția momentului.

În contextul inițierii jocurilor de creație, copiii își pot rezolva anumite probleme emoționale, pot conștientiza că există o cale de a îndepărta anumite frici, temeri, angoase, conștientizându-le și acționând ca un super erou cu care se identifică.

Subiectele abordate în jocurile de creație sunt diverse: din viața cotidiană: “La cumpărături”; “De-a polițistul/pompierul, fermierul, doctorul” etc. Din povești sau desene animate: “Regele Leu”, “Baloo”, “Prințesa Sophia”, “Doctorița Plusica” etc.

Jocurile de construcții

Copiii sunt atrași și fascinați de diferite materiale pe care, așezându-le într-un anumit fel, creează adevărate construcții. În grădiniță, cadrul didactic poate sugera copiilor o temă în baza căreia să realizeze diferite construcții (“Adăpost pentru animale”, “Parcare pentru mașini”, “Locuințe” etc.) sau copiii își pot alege temele preferate. Dacă la început construcțiile erau sub forma de turnuri și poduri, mai târziu, după vârsta de 4 ani, complexitatea construcțiilor crește, odată cu formarea abilităților, deprinderilor motrice, dar și a dezvoltării proceselor psihice. Acestea devin rachete, avioane, mașini, șine pentru tren și gară, Grădină Zoologică, jungla etc.

Materialele folosite pot fi diverse și complexe: truse cu piese geometrice, cuburi de lemn, Lego, cărămizi uriașe, dar și materiale din natură pe care copiii le pot procura în plimbările prin parc: pietre de diferite mărimi și grosimi, ghinde, castane, crenguțe, frunze. Cu ajutorul diferitelor materiale, copiii aprofundează diferite noțiuni: mare-mic, gros-subțire, lat-îngust, lung-scurt, dar și de echlibru, textura materialului, volum, poziții spațiale etc.

Nevoia de mișcare a copiilor este manifestată într-un mod foarte plăcut prin intermediul jocurilor de mișcare. Caracteristic acestor jocuri sunt regulile în baza cărora se desfășoară, dar și spiritual de competiție și de echipă manifestate. Regulile jocului se anunță încă de la început prin explicații clare, potrivite nivelului de vârstă. Acestea nu trebuie să constrângă copiii, ci să-i ghideze în acțiunea lor, practic, să reiasă din conținut și asimilate de către aceștia într-un context natural, de joc.

Jocurile de mișcare au teme și conținuturi diferite. Acestea pot fi: “Rațele și vânătorii”, “Aruncă și prinde”, “La semnal”, “Cat este ceasul împărate?” etc, dar și jocuri muzicale atunci când textul este însoțit de o linie melodică: “Trenulețul muzical”, “Câte unul pe cărare”, “Melcul supărat”, “O zi în care n-ai făcut nimic”, “Vine ploaia pic, pic, pic” etc.

Să nu uităm niciodată că orice copil are nevoie de joc pentru a crește, a învăța, a se distra, a fi el însuși!