Ce ar trebui să știm despre dezvoltarea copilului preșcolar?

Abordările psihopedagogice actuale au pus un accent deosebit pe identificarea particularităților de vârstă și individuale ale copiilor subliniind astfel creșterea interesului pentru tratarea diferențiată a copiilor.

“Cunoașterea copilului este cheia de boltă a pedagogiei” (Ed. Claparede). La fel de importantă este cunoașterea personalității copilului, ca și cunoașterea lumii în care și cu aportul ei, învățământul își atinge scopurile.

Vârsta cuprinsă între 3-6/7 ani, reprezintă perioada din viața copilului, în care au loc progrese remarcabile, în toate planurile dezvoltării lui: „somatice, psihice, cât și în planul vieții relaționale.” (Dragu C.). Este perioada în care au loc transformări deosebite ale copilului, evoluții spectaculoase și acumulări în toate aspectele dezvoltării sale.

Diferiți autori din domeniul psihologiei copilului și a dezvoltării au fost preocupați de caracterizarea acestei vârste deosebite. In lucrarea sa, prof. Crețu T. consideră că preșcolaritatea este “vârsta de aur a copilăriei” pentru că în această perioadă se înregistrează progrese mari în dezvoltarea fizică și psihică ce permit adaptări foarte bune la diverse situații și asigură copilului o anumită eficiență în activități, fără ca să existe încă presiunile grijilor și obligațiilor.

Integrarea copilului în colectivitate devine o condiție esențială a stimulării și folosirii optime a potențialului său. Grădinița devine astfel, unul dintre factorii cheie ai dezvoltării copilului în această perioadă de vârstă. Copilul se descoperă din ce în ce mai mult pe sine, realizând că nu este identic cu ceilalți. Tot în această perioadă, conștientizează că propriile acțiuni (comportamente) produc anumite reacții în mediul lui de viață. Tot ceea ce face, ce spune se realizează și se exprimă în atitudini. Copilul se joacă, participă la acțiunile celorlalți relaționându-se cu ei. Toate acestea îi creează copilului satisfacție, bucurii și trăiri intense pe plan afectiv. Lipsa grijilor, fericirea acestei perioade a condus la denumirea de “vârsta de aur a copilăriei “.

În susținerea ideii că etapa preșcolarității este una dintre cele mai importante pentru dezvoltarea și evoluția ulterioară a copiilor, profesoara Ursula Șchiopu sublinia faptul că în copilărie se formeaza toate conduitele adaptative de bază, se constituie structurile energetice mai importante (intelectuale, creative), inclusiv sociabilitatea, o serie de aptitudini, precum și caracteristicile comportamentelor de bază, reacțiile afective și voliționale.

Dintre etapele dezvoltării copilului, care constituie – asa cum arăta psihologul francez M. Debesse – “Capitole distincte ale aceleiași istorii individuale”, perioada vârstei preșcolare este semnificativă pentru întreaga dezvoltare a acestuia.

O primă sinteză a liniilor principale de dezvoltare în stadiul preșcolarității este cea realizată de către Tinca Crețu. Potrivit acesteia, ”Dominantele în procesul de dezvoltare în acest stadiu sunt:

creșterea deosebită a capacităților senzoriale și motrice;
sporirea autonomiei în plan practic prin formarea a numeroase deprinderi igienice de alimentare, de îmbrăcare, de manevrare a obiectelor;dezvoltarea proceselor psihice complexe care asigură noi caracteristici comportamentelor: anticipare, organizare, reglare voluntară;
mare curiozitate și sete de cunoaștere care stimulează puternic explorarea mediului, jocul și învățarea;
constituirea conștiinței morale primare și creșterea capacităților de adaptare la mediul social;
dezvoltarea bazelor personalității.

Perioada preșcolară poate fi împărțită în 3 subperioade: preșcolarul mic (3-4 ani), preșcolarul mijlociu (4-5 ani) și preșcolarul mare (5-6 ani). Jocul rămâne activitatea dominantă a acestei etape, dar el începe să se coreleze cu sarcinile de ordin educativ. (U. b Șchiopu)

În cartea ”Psihologia copilului”, doamna prof. Mihaela Găișteanu sintetizează câteva caracteristici ale fiecărui substadiu al etapei preșcolarității:

1) Perioada preșcolară mică:

trecerea de la centrarea activității organismului pe satisfacerea necesităților imediate, spre activități în care modalitățile de satisfacere a unor trebuințe psihologice devin mai complicate:
preșcolarul mic este instabil, foarte impresionabil, plînge râzând și trece ușor de la o dispoziție la alta;

2) Perioada preșcolară mijlocie:

se intensifică dezvoltarea limbajului;
dezvoltarea autonomiei datorită progreselor se ce realizează în planul deprinderilor alimentare, de îmbrăcare, igienice;
se intensifică dezvoltarea conștiintei de sine, fapt ce se exprima prin creșterea opozabilității, a bravadei, a dorinței de a atrage atenția asupra sa;
jocul devine o activitate de bază;
curiozitatea devine mai amplă și abordează mai pregnant relațiile dintre fenomene;
devine mai sensibil la semnificația evenimentelor;
conduitele devin mai nuanțate; crește și fragilitatea sa afectivă (crize de prestigiu);
îi plac poveștile; interes pentru cărți și imagini, desen, modelaj, teatru de păpuși, jocuri cu cuburi, desene animate, etc.

3) Preșcolarul mare (5-6 ani):

manifestă, în ansamblu, o mai mare forță, agilitate, inteligență, reticență în situații ușor penibile;
câmpul atenției este dominat de o mai profundă înțelegere a situațiilor;
oarecare opoziție față de adult;
adaptarea mai evidentă a conduitelor față de diferite persoane, de caracteristicile acestora în cele două medii concurente, familia și grădinița;
capacitatea de învățare devine activă și este dublată de interese de cunoaștere și forme mai evaluate de simbolizare în care acționează integratori verbali;
programele educative din gradiniță îi măresc sensibilitatea intelectual-observativă, elemente ale simbolisticii artistice, imaginația, etc.

Activitatea preferată a copiilor la această vârstă este jocul care dezvoltă imaginația, conturează comportamentele și, așa cum sublinia prof. Schiopu U., strategiile mintale sunt încărcate de o simbolistică amplă și o emoționalitate complexă, fapt care creează perioadei preșcolare acea unicitate ce face să fie minunata vârstă de aur.

Având în vedere ritmul foarte alert al dezvoltării timpurii, este deosebit de important să implicăm copilul în activități ludice, de explorare, experimentare adecvate vârstei, nivelului de înțelegere prin expunere la medii de învățare dinamice, provocatoare, dar în același timp, relevante.