Trei monumente la kilometrul 0 al Bucureștiului
Străbătând, la pas, Bulevardul I. C. Brătianu, privirea îți este atrasă de un scuar sau mai degrabă o grădină, cu o vegetație abundentă primăvara și vara. În fața grădinii trecătorul este întâmpinat de două sculpturi: statuia domnitorului Constantin Brâncoveanu și monumentul de la kilometrul 0. În spatele acestor sculpturi se ridică elegantă și cu o deosebită armonie a formelor, biserica Sfântul Gheorghe Nou.
Monumentul de la kilometrul 0 a fost conceput de către arhitecții Horia Creangă și Ștefan Niculescu. Monumentul prinde viață sub dalta sculptorului Constantin Baraschi, în 1938.
Sculptura reprezintă o roză a vânturilor, care cuprinde gravate, între razele sale, numele provinciilor românești: Oltenia, Muntenia, Moldova, Banat, Ardeal și Dobrogea. De asemenea sculptorul a gravat și celelalte două provincii istorice: Basarabia și Bucovina. Această roză a vânturilor se află la nivelul solului. Din centrul ei se ridică o sferă care este marcată de un ”inel” pe care sunt reprezentate semnele zodiacului.
Tot acest ansamblu se găsește amplasat într-un mic bazin, pe ale cărui laterale sunt săpate numele unor orașe ale țării și distanțele ce pornesc de la kilometrul 0 al Bucureștiului, până la ele. Printre orașe sunt amintite și cele din Basarabia: Chișinău, Orhei, Tighina, dar și orașe din Cadrilaterul care a făcut parte din România Mare din 1913 până în 1940 – Bazargic și Silistra, azi acestea aflându-se în Bulgaria.
După numeroase deteriorări, monumentul a fost restaurat de către arhitecta Alexandra Chiliman Djuvara, între anii 1995 – 1996.
Foto 1. Monumentul de la kilometrul 0, București.
Alături de statuia-monument de la kilometrul 0, în fața bisericii Sfântul Gheorghe Nou este așezată statuia domnitorului Constantin Brâncoveanu. Aceasta este opera sculptorului Oscar Han. Este realizată din bronz (în anul 1939) și are o înălțime de trei metrii, fiind așezată pe un soclu de patru metri. Statuia nu a fost ”dezvelită” după cum este obiceiul, în cazul statuilor, ci inaugurată, aceasta întâmplându-se în 1939, atunci când s-a inaugurat și actualul Bulevard I. C. Brătianu, pe atunci Bulevardul 1848.
Oscar Han îl reprezintă pe domnitor într-o atitudine solemnă îmbrăcat într-o tunică lungă, marcată în talie de un brâu, iar la gât este prinsă cu ajutorul unei fibule o antie. Pe cap Brâncoveanu poartă un ișlic ornamentat cu un panaș.Toate veșmintele sunt cele ale epocii în care a trăit domnitorul.
În compoziția monumentală, sculptorul pune accentul pe retorica gestului și pe masivitatea formelor.
Monumentul figurează pe lista Monumentelor Istorice, având codul: LMI B-III-m-A-19965.
Foto 2. Statuia domnitorului Constantin Brâncoveanu, București.
Operă a sculptorului Oscar Han
Cel de-al treilea monument este biserica Sfântul Gheorghe Nou, un monument al artei brâncovenești de o mare importanță atât epntru capitală cât și pentru întreaga țară.
Biserica inițială avea și funcți comercială. Ea a fost construită pe temelia unei biserici din secolul al XV-lea. Această biserică respecta împărțirea tripartită specific bizantine, fiind realizată din cărămidă și bolovani de râu
La începutul secolului al XVI-lea, banul Dobruș reconstruiește biserica, numai din cărămidă. Tot în acest timp se vor înălța și chilii pentru hanul din apropiere.
Spătarul Șerban Cantacuzino (viitorul domnitor Cantacuzin) este ispravnicul lucrărilor de refacere ce au avut loc în vremea marelui dragoman al Porții, Panaiotachi Nikusios. Lucrările nu sunt finalizate la moartea dragomanului. Cu toate acestea, biserica este închinată Bisericii Sfântului Mormânt, din Ierusalim, în anul 1673.
Constntin Brâncoveanu a fost rugat de Patriarhul Ierusalimului, care în călătoriile sale se va fi oprit să locuiască la acest metoc, să încheie lucrările de construcție a chiliilor și a caselor mânăstirii, dar și să construiască o biserică mai mare, demnă de Biserica Sfântului Mormânt. Întreaga construcție fiind finalizată în anul 1698.
În 1705, Constantin Brâncoveanu reface biserica, arhitect fiind un anume Veseleil. La desăvârșirea lucrărilor vor participa și meșterii de la Hurezi: Vucașin Caragea, Manea și Istrate, dar și zugravul Cantacuzinilor, Pârvu Mutu. Lucrările la biserică sunt finalizate în anul 1706, sfințirea fiind făcută de însuși Patriarhul Ierusalimului, Hrisant Nottara
O curiozitate a acestei zone, a fost clopotul uriaș, aflat în foișorul clopotniței, clopot ce fusese turnat în așa fel încât, atunci când bătea, să cânte: ”Bran-co van”. Tot aici a funcționat pentru o perioadă și o tipografie.
În anul 1718, un incendiu distruce biserica și împrejurimile. Acestea vor fi refăcute sub domnia lui Ioan Mavrocordat.
Cutremurul din 1802 distruge bolțile și turlele bisericii. Aceasta va fi refăcută, dar fără turle.
Un alt incendiu avea să o afecteze, în anul 1847. După acesta, va fi refăcută de către arhitectul Xavier Villacrosse. Pictura va fi fost realizată în manieră realistă de către artiștii Constantin Lecca și Mișu Popp.
De-a lungul vremii biserica a pierdut pictura inițială, dar și intervențile ulterioare. Mici zone care s-au păstrat se află în naos, pe pereții de nosrd și sud, în intradosul micilor ferestre din zona superioară. Noua pictura a fost finalizată în anul 2014.
Revenid, așadar la impotanța acestei biserici, este de menționat faptul că ea este o biserică necropolă.
Încă de la începutul domniei sale, Brâncoveanu a dorit ca necropola familiei să fie catoliconul Mânăstirii Hurezi. Având în vedere sfârșitul tragic al brâncovenilor, dorința domnitorului nu s-a mai putut împlini.
Astfel, în anul 1716, doamna Marica aduce în țară trupul Brâncoveanului, pe care îl înhumează sub pavimentul bisericii Sfântul Gheorghe Nou, din capitală. Desupra mormântului a fost pusă o lespede sculptată în stil brâncovenesc, având inserată și stema țării, însă, fără niciun text după care s-ar fi putut recunoaște cel ce era înhumat în acel loc.
La începutul secolului al XIX-lea, mai precis în anul 1914, Nicolae Iorga descifrează inscripția aflată pe o candelă din argint ce ardea, deasupra mormântului domnitorului.
Iată, deci, cum capitala țării este înfrumusețată cu monumente ce spun faptele istoriei românilor.
Foto 3. Biserica Sfântul Gheorghe Nou, București. Trecerea prin timp a lăcașului de cult:
în anul 1836; 2. în anul 1847; 3. în anul 1935; 4. în anul 2014.
Foto 4. Piatra de mormânt a domnitorului Constantin Brăncoveanu, aflată în biserica Sfântul Gheorghe Nou din București.
Bibliografie
- CALOIANU, Șerban și Paul FILIP, Monumente Bucureștene, album tipărit la Monitorul Oficial, București, 2009;
- SCRIPCARIU, Adriana și Luiza ZAMORA, Patrimoniul Brâncovenesc pe înțelesul tuturor, Editura Școala Agatonia, Ciolpani, 2014;
- STOICA Lucia și Neculai IONESCU-GHINEA, Enciclopedia lăcașurilor de cult din București, volumul 1, Editura Universalia, București, 2005.
Surse on-line:
