Cum să le trezim copiilor interesul pentru lectură
Este bine cunoscut faptul că reușim cu greu să-i determinăm pe copiii din generația actuală să mai citească, să introducă lectura în programul lor zilnic sau aproape zilnic. Mult mai ispititor este privitul la televizor sau navigarea pe tabletă sau smartphone ori un joc video. Conform celor mai multor studii realizate despre efectele negative ale introducerii tehnologiei în viața copilului, școlarii care înlocuiesc lectura cu gadgeturile au un comportament social atipic, preferă să-și petreacă timpul singuri, stabilesc cu greu relații cu colegii, au un limbaj al trupului mai sărăcăcios, sunt mai irascibili, uneori chiar agresivi. Lectura este un instrument intelectual care dezvoltă capacitatea comunicării armonioase între oameni și trebuie să fie îndrumată și supravegheată întotdeauna de școală și familie.
Cunoscute fiind beneficiile lecturii la această vârstă (îmbogățirea vocabularului, dezvoltarea gândirii, descoperirea unor modele de comportament, dobândirea unor cunoștințe despre mediul înconjurător, despre viața oamenilor și a animalelor), ne străduim să-i îndrumăm pe elevi să citească ca să-și formeze deprinderi de autoinstruire, de studiu individual, de gândire critică și creatoare .
Trezirea interesului pentru lectură a fost o preocupare și un obiectiv prioritar în activitatea mea cu elevii. În acest scop am ales cărți variate, atât din literatura consacrată ( „Cuore”, de Edmondo de Amicis), cât și din cea modernă („Unde fugim de acasă?, de Marin Sorescu, „Insula delfinilor albaștri”, de Scott O’ Dell, „Marele uriaș prietenos”, de Roald Dahl), am afișat într-un loc vizibil lista de lecturi suplimentare, iar săptămânal am alocat o oră de discuție despre lectură.
În clasa a II-a, foloseam fișa de lectură – binecunoscută de toată lumea, care cuprindea explicarea cuvintelor neînțelese cu ajutorul dicționarului, povestirea unui fragment și realizarea unui desen reprezentativ, apoi am apelat la verificarea cu ajutorul întrebărilor formulate de mine despre text, sub formă de concurs pe echipe, după care i-am provocat pe elevi să formuleze ei întrebări pe care să le adreseze colegilor prin metoda R.A.I. (Răspunde-Aruncă-Interoghează), iar în prezent folosim metoda Jurnalul dublu.
Jurnalul dublu sau Jurnalul cu dublă intrare este o metodă care dezvoltă gândirea și reflecția, prin realizarea unor conexiuni în mintea elevilor între textul lecturii și experiența personală dobândită până în acel moment. Pentru a face un asemenea jurnal se împarte pagina de lucru în două, trăgând pe mijloc o linie verticală. În partea stângă li se cere elevilor să noteze o propoziție, un fragment/ un pasaj din text care i-a impresionat în mod deosebit, pentru că le-a amintit de o experiență personală sau pentru că nu sunt de acord cu autorul/personajul sau pentru că acel fragment i-a produs o stare specială. În partea dreaptă elevii trebuie să argumenteze alegerea făcută, să combată un anumit punct de vedere, să aprobe/dezaprobe un comportament, să analizeze o faptă, să noteze ce curiozitate le-a stârnit acel pasaj, la ce i-a făcut să se gândească, de ce l-a intrigat.
Am ales această strategie de lucru cu școlarii din mai multe motive:
- copiilor le place să povestească ce au făcut, unde au fost, ce li s-a întâmplat în anumite momente din viața lor;
- reîmprospătează memoria elevilor prin aducerea aminte a unor evenimete din viața personală;
- dă posibilitatea realizării unor conexiuni, unor legături la nivel mental între întâmplările personajelor și cele personale;
- permite realizarea unor comparații între reacțiile diferite ale personajelor față de cele proprii;
- stârnește curiozitatea elevilor;
- incită imaginația cititorilor;
- provoacă anumite stări vizavi de faptele personajelor, sentimente de empatie, de solidaritate, de milă sau de dispreț, dezaprobare, etc.
- copiii reflectă asupra întâmplărilor și trăirilor personajelor, le analizează dezvoltându-și astfel gândirea critică;
- facilitează exersarea limbajului și exprimarea propriilor idei;
- contribuie la formarea unui stil de învățare activă și conștientă.
Metoda este atractivă pentru elevi, aspect desprins din interesul cu care au completat jurnalul dublu, în verificarea primelor șase lecturi din cartea „Marele uriaș prietenos”, lectură care are o serie de ingrediente ce reușesc să capteze atenția cititorului de vârstă școlară. Această metodă poate fi adaptată și la o vârstă mai mică, respectiv clasa a II-a, prin îmbinarea textului cu realizarea unui desen sugestiv pentru fragmentul selectat, realizându-se astfel o foarte stânsă apropiere cu ideea de bandă desenată, mult îndrăgită de copii.
În speranța că această metodă îi va determina pe elevi să se apropie cu mai mult drag de cărți, să-și dorească să descopere noi aventuri, noi informații care să le îmbogățească tot mai mult experiența personală, am să continui și eu să vin în întâmpinarea dorințelor și nevoilor lor cu cât mai multe sugestii inovatoare. Și dacă preocupările mele îi pot inspira și pe colegii mei, aș fi bucuroasă să împărtășim pe această cale exemple de bună practică pedagogică și să contribuim împreună la promovarea unei educații de excelență.
Bibliografie:
Otilia Păcurari, 2003, Strategii didactice inovative, EdituraSigma
Revista Tribuna învățământului, ianuarie 2016