VALEA DUNĂRII. O SCURTĂ LECȚIE DE GEOGRAFIE, ISTORIE ȘI RELIGIE

Geografia este o disciplină școlară extrem de interesantă prin aceea că poate opera eficient  cu proceduri specifice unor discipline precum istoria, biologia, religia si nu numai.

Prin observațiile asupra naturii se realizează o legătură strânsă între cunoștințele geografice dobândite de elevi în timpul orelor de curs și cele dobândite prin experiență directă, ceea ce contribuie eficientizarea procesului de învățare. Excursiile și drumețiile bine organizate, realizate în timpul școlii sau în vacanțe, cu familia, sporesc interesul elevilor pentru geografie, stimulează dorința de cunoaștere și curiozitatea de a înțelege temeinic obiectele și fenomenele înconjurătoare. Acestea au un puternic caracter aplicativ deoarce le creează elevilor posibilitatea de a cunoaște și recapitula o mare parte a materiei predate la clasă sau de a dobândi reprezentări reale despre obiecte și fenomene ce vor fi analizate la clasă.

Astfel de ieșiri în natură îi atrag pe elevi și îi învăța aspecte legate de:

  • cunoașterea modului de formare a scoarței terestre (a rocilor, a tipurilor de structuri geologice),
  • cunoașterea formelor majore și minore de relief (vale, terasă, albie minoră, albie majoră, con de dejecție, torenți, cueste, alunecări de teren),
  • identificarea unor măsuri de ameliorare și combatere a degradărilor de teren, dar și identificarea cauzelor care au stat la baza declanșării acestora,
  • caracteristicile climatice ale diferitelor regiunii străbătute și a factorilor care le influențează,
  • caracteristici ale rețelei hidrografice (râuri, lacuri, mlaștini), a elementelor biopedogeografice,
  • geografia umană și a așezărilor omenești (structură, vechime, funcții),
  • geografia economică (modul de utilizare al terenurilor, activități economice etc),
  • probleme legate de mediul înconjurător.
  • definirea anumitor termeni geografici și noțiuni dobândite la orele de curs;
  • identificarea, ulterior, pe suport cartografic, a semnele convenționale ce reprezintă anumite obiective vizitate,
  • identificarea unor asemănări și deosebiri climatice între anumite regiuni și unități de relief străbătute pe timpul excursiei;
  • observarea unor caracteristici și particularități ale domeniului terțiar (obiective turstice, infrastructură de transport etc).

Pentru acest articol, m-am orientat către Valea Dunării și, mai precis, către zona Defileului Dunării, ce se desfașoară între localitățile Baziaș si Porțile de Fier si am vizat doar câteva din multitudinea de obiective turistice.

Acesta se încadrează în Parcul Natural  Porțile de Fier ce este  situat  în  partea de  sud-vest a României,  pe malul stâng al Dunarii, între  localitățile  Baziaș  și   Gura  Văii și care se suprapune prelungirilor sudice ale Munților Banatului (Locvei si Amăjului) și Munților  Mehedinți. Parcul natural are ca scop, conform prevederilor O.U.G. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate “protecția și conservarea unor ansambluri peisagistice  în care interacțiunea activităților umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică și/sau culturală deseori cu o mare diversitate biologică”.

vaporas-dunare
Fig. 1 Croazieră cu vaporașul pe Dunăre

Defileul Dunării se desfășoară între localitățile Baziaș si Portile de Fier (în sudul Muntilor Banatului, în Romania, și Dobrianske Planica și Miroc Planina- pe malul sârbesc), iar în acest material am vizat doar câteva din multitudinea de obiective turistice, naturale si antropice. Este cel mai lung defileu din Europa, 134 km, cursul său fiind navigabil de către vaporașe de croaziera ce pleacă de la Orșova ( Fig.1). Relieful Defileului “Porțile de Fier” este rezultatul  acțiunii de modelare a  fluviului și a altor agenti, sub influenta directă a structurii geologice și a rocilor cu durități diferite, respectiv, șisturi cristaline și calcare; el este caracterizat de o alternanță a sectoarelor de bazinete depresionare cu sectoare de ingustare, diferențiate morfologic și structural.a

Cea mai spectaculoasă porțiune a Defileului o reprezintă “Cazanele Dunarii” ce constituie un sector de îngustare al Dunării, ce se desfășoară pe o lungime de cca 9 km, cu lățimi ale văii cuprinse între 200-350 m și pereți verticali si abrupți, de peste 100 m înălțime. Adâncimile maxime  sunt de circa 75 m, viteza de scurgere a apei depășește 5 m/s.

Ele  sunt  formate din “Cazanele Mari localizate între masivul carstic Ciucarul Mare (pe teritoriul României) și Veliki Strbac (Serbia) și “Cazanele Mici” (Fig.2) ce sunt poziționate între masivele Ciucarul Mic (România) și Mali Strbac (Serbia).

cazanele-miciFig. 2 Intrarea în Cazanele Mici

În zona Cazanelor Mari, la intrarea în golful rîului Mraconia, pe un pisc de munte, a fost săpat chipul lui Decebal (Fig.3), ce reprezintă cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa. Ideea construirii acestui basorelief i-a aparținut omului de afaceri român Iosif Constantin Drăgan, un istoric amator, și a durat 10 ani (1994-2004) pentru ca cei 12 sculptori-alpiniști să îl termine, realizarea lui costându-l pe Drăgan, în final, peste un milion de dolari. Sub capul lui Decebal se găsește o inscripție în latină, săpată și ea în stâncă: “DECEBAL REX – DRAGAN FECIT” (“Regele Decebal – făcută de Drăgan”).

decebal
Fig.3 Chipul lui Decebal

tabula-traiana
Fig.4 Tabula Traiana

Pe malul opus, sârbesc, se afla “Tabula Traiana” (Fig.4) construită cu aproape 2.000 de ani în urmă la ordinal lui Traian pentru a marca victoria Imperiului Roman asupra regatului dac. În aval de statuia lui Decebal, se află Mănăstirea Mraconia ( Fig.5),  localizată pe malul stâng al Dunării, pe teritoriul comunei Dubova. Aceasta a fost ridicată   pe locul unui fost punct de observație si dirijare a vaselor de pe Dunare, fiindcă din cauza arhitecturii reliefului, prin îngustimea din loc in loc a defileului nu putea avea loc trecerea simultană a două vase.

manastirea-mraconia
Fig.5 Mănăstirea Mraconia

Dominând orașul Orșova, pe culmea Dealului Moșului, se află Mănăstirea Sfânta Ana (Fig.6), ce a fost  ctitorită de către cunoscutul ziarist interbelic Pamfil Seicaru, care a luptat în zona Orșovei în calitate de tânăr sublocotenent al Regimentului 17 Infanterie în primul Razboi Mondial.

Manastirea-Sfanta-Ana
Fig.6 Mănăstirea Sfânta Ana

Datorită prezenței calcarelor, aceasta zonă are și un dezvoltat relief carstic, cu forme de suprafață variate: chei, doline, uvale, lapiezuri, văi seci (Fig 7a, b) larg răspândite, îndeosebi pe platourile carstice Ciucarul Mare, Ciucarul Mic, precum și în văile afluente Dunarii – Berzasca, Mudavita Seaca, etc. Carstul de adâncime este prezent prin numeroase peșteri și avene, dintre care se detașează peșterile Ponicova, Gaura Haiducească, Valea Polevii, și nu numai.

Ciucarul-Mare1 Ciucarul-Mare2

Fig 7 a, b Relief Carstic în Masivul Ciucarul Mare

Peștera Ponicova (Fig. 8) este cea mai mare din Defileul Dunării, ea mai fiind cunoscută și sub denumirea de Peștera Liliecilor. Acest din urmă nume se datorează coloniilor de lilieci care trăiesc în Galeria Liliecilor, pe jos observându-se numeroase movile de guano provenit de la liliecii relativ mari. Intrarea în peșteră se poate face atât dinspre Dunăre, cât și dinspre uscat, din apropierea DN 57. Ea este săpată pe trei nivele în peretele calcaros al Ciucarului Mare, galeriile sale însumând 1660 m.

pestera-Ponicova
Fig.8 Intrarea dinspre uscat în peștera Ponicova

Zona Defileului Dunării reprezintă una dintre cele mai frumoase regiuni turistice ale țării, cu un ridicat potețial turistic, în care elevii de gimnaziu și liceu pot să-si consolideze  cunoștințele asimilate la ora de geografie, cât și la alte materii precum istoria, religia, biologia și nu numai.

BIBLIOGRAFIE

  1. DULAMĂ Maria Eliza (2006), Metodologie didactica, Ed. Clusium, Cluj- Napoca.
  2. DULAMĂ Maria Eliza (2009), Cum îi învățăm pe alții să învețe –teorii și practice didactice,Ed. Clusium, Cluj-Napoca.
  3. , PIȘOTA I., BUTA I., (1962), Hidrologie generală, Ed. Didactică și Pedagogică, București.
  4. MUTIHAC V., STRATULAT MARIA, FECHET ROXANA, (2004), Geologia României, Ed. Didactică și Pedagogică, București.
  5. POSEA G., POPESCU N., IELENICZ M. (1974), Relieful României, Ed. Științifică, București.
  6. http://www.clisura-dunarii.com/ponicova.html
  7. http://www.financiarul.ro/2014/05/08/pestera-ponicova-cea-mai-mare-pestera-din-defileul-dunarii/
  8. http://www.cazaneledunarii.com.ro/obiective-turistice/tabula-traiana.html
  9. http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-sfanta-ana-67851.html
  10. http://www.pnportiledefier.ro/index.html