Vestea divină

Liniștea nopții așteaptă,
Stelele tresar îndată,
Codrii se împodobesc,
Îmbracă haina albă, deasă
Își pun coroana luminoasă,
Natura toată se apleacă,
Primind în lume pe Hristos.

Întrupat din Sfânta Maică,
Modestia ne-o arată,
Într-o iesle îndepărtată.
Cerul pacea ne-o trimite,
Îngerii cântări aduc,
Și vestesc cu glasul sfânt,
Nașterea lui Iisus.

Pământul neîncetat ia parte,
Cum panglici ondulate, înghețate
Se topesc în zi și noapte,
Cum dealurile se înalță,
Privind la Fiul Sfânt,
Ce dă lumii viață.
Vântul leagăn se arată,
Cu parfum de flori și iarbă.