Viclenia întruchipată!

Șarpele deștept cum este, doctor prin veninul său
Vindeca pădurea-ntreagă, de la crocodil la bou
Toți bolnavii din pădure, treceau pragul casei sale
Ca să-i vindece de grețuri și de orice fel de boale
A venit odată leul, regele cu coama deasă
Cum că a-nceput să-și piardă din coroana sa aleasă
Cum să iasă așa-npădure și să spună ai săi supuși
Majestate, mându rege, ai îmbătrânit, cheliși!
Îi recomandă de toate, carne crudă, ierburi, sânge
Și vr-o trei picuri de lacrimi de la-un vulturi care plânge
Se zbătură toți supușii, vulturi vrând ca să găasească
Dar aceștia stau în munți, sus în bolta lor cerească
Și s-a sfătuit el leul, cel mai înțelept din regi
Ca să lase în domnie, ș-ale sale toate-ntregi
Prințișorului cel mare, rege bun ce-avea să fie
Peste toată-mpărăția, peste toată a sa domnie
A venit și crocodilul, cel mai mare și mai verde
Cum că de la vremea asta, îi e frig și nu mai vede
– Ce vorbești reptilă frate, îți e frig și nu mai vezi?
E de rău și nu-ș de pot, ochii-ți sunt imenși și verzi
Și îi scrie o rețetă îmbibătă-n ierburi multe
Dacă vrea să-i fie cald, trebuie să îl asculte
Doar odată la o lună, are voie carne crudă
Și atunci tot cu măsură, să nu-și piardă atâta trudă
Ș-au venit să mulțumească șarpelui, cu mic cu mare
Când văzură crocodilul într-o-asemenea schimbare
A venit și șoricelul cu o rană la picior

– Doctore mă doare glezna, e umflată, simt că mor
– Operația e calea, alta sigur nu mai știu
Dacă vrei s-alergi din nou și din nou să fii zglobiu
Trebuie să te-amorțesc, când te tai să nu te doară
Orice simț, orice durere, îintr-o clipă ar’ să piară
Și deschise gura larg, colții arătând pe față

Șoarecele zise-n sine, ăștia-s șansa mea la viață.
Și îl adormi pe șoarec, c-o simplă anestezie
Dar în loc să-l pună-n pat, îl întinse-n farfurie

***

Nu te-ncrede-n orice vorbă, dacă vrei să-ți fie bine
Cerceteaz-o de viclean, căci așa se și cuvine
Mulți au limba mult prea mare, multe vorbe să-ți îndruge
Căci cu siguranță-aceștia, toți lucrează la coșciuge